Misterele Bibliei: Tatăl nostru


Tatal nostru

Mulți cunosc rugăciunea Tatăl nostru, deși puțini au observat în ea o neregulă. Rugăciunea începe astfel: „Tatăl nostru care ești în ceruri, sfințească-se numele tău…”. Cum adică „sfințească-se numele tău”? Nu este deja sfânt numele lui Dumnezeu, de ar trebui să se sfințească? Evanghelistul Luca spunea că da: „Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui”. Pentru creștini, numele lui Dumnezeu este sfânt prin definiție. Și atunci cum ar putea să se mai sfințească? Teologii au găsit imediat o rezolvare, susținând că ar trebui să înțelegem „preamărească-se numele tău”. Această interpretare nu face decât să încerce să ascundă o neregulă, deoarece nu are nicio acoperire. „Sfințească-se” înseamnă „să se sfințească”, nu „să se preamărească”. Iar noi înțelegem din această rugăciune că numele zeului nu e sfânt.
O surpriză ne oferă și finalul: „Și nu ne duce pe noi în ispită…”. Dumnezeu ispitește? Conform fețelor bisericești, niciodată. Diavolul este cel care ispitește, nu Dumnezeu, Biblia chiar numindu-l „Ispititorul”. Epistola lui Iacov din Noul Testament spune clar: „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni”. Și atunci? De ce în rugăciune trebuie să-i cerem să nu ne ispitească? Teologii au găsit o interpretare și pentru această neregulă: de fapt noi îi cerem Domnului ca „harul Lui să ne ferească de ispitele care întrec puterile noastre”. Dar rugăciunea nu spune deloc așa ceva. „Nu ne duce pe noi în ispită” nu e aceeași mâncare de pește cu „Harul tău să ne ferească de ispite”! Prin urmare, Tatăl nostru susține că Dumnezeu ispitește, chiar dacă astfel contrazice alte afirmații biblice.

Rugăciunea îi este închinată unui dumnezeu fără nume sfânt, care ne duce în ispită. Nu cumva are alt destinatar? Este acest Tată Dumnezeul biblic? În Evanghelia lui Ioan, Isus a arătat destul de clar cum stau lucrurile: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru”. Diavol care, în mitologia ebraică, nu era un înger întemnițat aici, ci unul care se plimba adesea prin Cer, făcând parte chiar din curtea regală a lui Dumnezeu, unde avea un rol de procuror.
În Epistola a doua către Corinteni a Apostolului Pavel, Satan este numit „Dumnezeul veacului acestuia” (4:4), iar în Evanghelia după Ioan este „stăpânitorul lumii acesteia” (12:31) sau „stăpânitorul acestei lumi” (14:30, 16:11). În acest caz, e posibil ca Tatăl la care se roagă creștinii să nu fie cine cred ei, ci Satan?

About Claudiu-Gilian Chircu

Îmi merge mintea... pe 7 cărări şi în marşarier. Probabil asta înseamnă să fii dus cu pluta pe arătură. View all posts by Claudiu-Gilian Chircu

33 responses to “Misterele Bibliei: Tatăl nostru

  • cristytepes

    Secretul lui Iuda
    Capitolul 11 din Soarele Negru de Peter Moon Secretul lui Iuda Aşa cum am precizat mai devreme, Jan are numeroase contacte cu societăţile secrete din Germania. Unii dintre indivizii pe care ii cuno…
    cristytepes.wordpress.com

    http://cristytepes.wordpress.com/2011/11/10/secretul-lui-iuda/

  • cristytepes

    Reblogged this on Cristian The Impaler and commented:
    http://cristytepes.wordpress.com/20…/…/10/secretul-lui-iuda/
    Secretul lui Iuda
    Capitolul 11 din Soarele Negru de Peter Moon Secretul lui Iuda Aşa cum am precizat mai devreme, Jan are numeroase contacte cu societăţile secrete din Germania. Unii dintre indivizii pe care ii cuno…
    cristytepes.wordpress.com

  • Misterele Bibliei: Tatăl nostru | Secretele zeilor | radupopescublog

    […] via Misterele Bibliei: Tatăl nostru | Secretele zeilor. […]

  • Liviu Chris Avram

    Fără multă teologie, eu am invăţat “tatăl nostru” mecanic fără logica in copilarie .. ulterior am analizat atent ce indrug prin “tatăl nostru” si nu reusesc să-l mai spun, din aceleasi motive care le-ai expus mai sus in articol, cum biblia toata este copiata, furată si prost tradusă cred eu că este absolut normal sa intânlesti aberatii de genul asta care sunt ignorate de majoritatea. Bătrânii aveau o vorbă “Omul sfinteste locul” si cum noi suntem darnici putem sa-l sfintim si pe numele lui .. era o teorie a energiei cu câti mai multi cred creste si puterea, stiu eu?

  • Liviu Chris Avram

    Am citit undeva că Napoleon lua masa cu soldatii si le cunostea gânurile si ofurile si avea grija de soldati poate de aici a venit si puterea lui in fiecare soldat era un Naoleon ..poate daca uram exemplul lui Nero si incedia Vaticanul aveam mai multă liniste in ziua de azi.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    La modul teoretic, este posibilă creșterea energiei odată cu creșterea numărului credincioșilor. Până se va putea demonstra asta mai este destul. Dacă se va putea demonstra. Cu toții am învățat rugăciunile mecanic. Însă la un moment dat ar trebui să mai și cercetăm, nu doar să credem. Iar incendierea Vaticanului nu cred că ar fi avut vreun efect real. N-ar fi dispărut religia, ci doar și-ar fi mutat Papa sediul în altă parte.

  • Mihaela Cristina

    Consider articolul o incercare voalata de anulare a contactului cu divinitatea suprema crestina prin rugaciune. Practic ni se spune noua crestinilor ” Ia nu va mai rugati voi ca, uite, va rugati la “al cu coarne.” Si ni se aduc chiar argumente mai mult sau mai putin documentate sau verificabile. Avand in vedere ca din ce in ce mai mult totul este luat in deradere, ca nimic nu mai este sacru /sfant si ca totul este supus unei “analize” corecte in aparenta, dar extrem de perfid-manipulative in esenta, nu este de mirare ca trebuie sa ne rugam ca numele Domnuleui sa ramana sfant, deci, implicit, sa se sfinteasca. Si de ce nu ar fi corect sa ne rugam Domnului sa nu ne duca in ispita? In definitiv, si acest articol este un gen de ispita prin care Dumnezeu vrea sa ne verifice capacitatea de discernere si puterea credintei. Si, pentru ca avem liberul arbitru, putem alege orice. As fi putut alege sa nu comentez, dar nu o fac pentru ca tacerea este, in astfel de cazuri, o acceptare implicita a ideii de negare a esentei crestinismului prin practicarea rugaciunii care asigura conexiunea permanenta cu Dumezeu Tatal.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Mihaela Cristina Ionescu, nu ți-a spus nimeni să nu te rogi. Dacă trag un semnal de alarmă nu înseamnă că încerc să anulez contactul cu divinitatea supremă creștină. Tu dacă ai vedea că un copil se îndreaptă spre o prăpastie, l-ai lăsa să se ducă tot înainte? Și e ceva rău că aduc argumente? Ar fi trebuit să spun doar: „e așa cum zic eu, că eu știu mai bine”? Ai simțit nevoia să comentezi de teamă că ar putea câțiva credincioși să fie influențați de vorbele mele, iar datoria ta este de a-i ține în jugul religiei. Liniștește-te, că n-are nimic efect asupra dreptcredincioșilor. Indiferent ce argumente sau dovezi li se aduc, nu se pot rupe de ceea ce au fost învățați de mici. Dintre noi doi, eu sunt cel cu opinii „perfid-manipulative”? Eu mă bazez pe Biblie, tu o ignori, interpretând-o cum vrei tu, nu cum este scrisă. Uite 3 exemple:
    1. „Nu este de mirare ca trebuie sa ne rugam ca numele Domnuleui sa ramana sfant, deci, implicit, sa se sfinteasca”. A rămâne sfânt și a deveni sfânt sunt lucruri diferite. „Sfințească-se” nu înseamnă „a rămâne sfânt” sub nicio formă. Putem cere și părerea unui profesor de limba română dacă ai nevoie de ajutor pentru înțelegerea unei propoziții simple.
    2. „Si de ce nu ar fi corect sa ne rugam Domnului sa nu ne duca in ispita?”. Nu scrie în articol destul de clar? Trebuia să scriu cu roșu ca să se vadă? Varianta oficială a Bisericii este că Dumnezeu nu ispitește niciodată, ci doar Diavolul. Biblia chiar îl numește pe Satan „Ispititorul”. Iar Epistola lui Iacov din Noul Testament spune clar: „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni”. Dacă Biblia și Biserica spun negru pe alb că Dumnezeu nu ispitește pe nimeni, tu le contrazici? Bazându-te pe ce? Pe faptul că tu știi mai bine decât Biblia și decât preoții și teologii? Ai grijă că tu duci spre rătăcire credincioșii cu astfel de minciuni „perfid-manipulative”.
    3. „In definitiv, si acest articol este un gen de ispita prin care Dumnezeu vrea sa ne verifice capacitatea de discernere si puterea credintei”. Tu știi și ce este în realitate acest articol, și ce vrea Dumnezeu. De unde? Ești asistenta lui personală? Secretara? Sau poate confidenta? Nu ți se pare o aroganță mult prea mare să crezi că știi ce fel gândește Dumnezeu? Cu alte cuvinte, să dai de înțeles că mintea ta o poate cuprinde pe a lui? Și mai și contrazici Biblia și Biserica cu ideea ta blasfemiatoare de ispită a lui Dumnezeu…
    Aș fi putut alege să nu comentez, dar nu o fac pentru că tacerea este, în astfel de cazuri, o acceptare implicită a ideii de ignorare a Cuvântului Divinității cuprins în Biblie și interpretarea lui după imaginația fiecăruia, ceea ce este o evidentă blasfemie. Nu pentru mine, ci pentru creștini.

  • ADOLF

    eeee kkt….o fi ma asa cum zici nu stiu…chiar nu ma intereseaza ca e mai simplu sa te rogi la Dumnezeu in felul tau si in cuvintele tale. nu trebuie nwaparat si nu te obliga nimeni sa o faci folosind poeziile sau sabloanele lor numite rugaciuni. si astea sunt inventate tot de niste oameni la randul lor. desi scrie clar ca Tatal nostru ne-a fost lasata intocmai de Iisus …tind sa nu cred ca Iisus era asa mare analfabet incat sa faca acele greseli.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Dacă nu erau greșeli, înseamnă că au fost intenționate. Asta presupunând că a existat într-adevăr, deși nu există nici măcar o singură dovadă.

  • Bogdan

    Toata stima pentru cei care observa lucruri si care rationeaza mai departe…cum vechiul testament e un colaj de preluari, probabil multe sensuri s-au mai denaturat. Spiritul rugaciunii este unul bun , de protectie si care functioneaza chiar si asa neexact.
    Cat despre satan…saturn…sambata cred ca merita studiata relatia si adevarata semnificatie a influentei pe care o are acesta asupra oamenilor, dura dar nu malefica…

  • Dumitru Alexandru

    Ma mir ca nu ai fost numit Antihrist Claudiu :)) . Numai era mult . Mihaela Cristina , daca tot spui ca „In definitiv, si acest articol este un gen de ispita prin care Dumnezeu vrea sa ne verifice capacitatea de discernere si puterea credintei” de unde stii ? Ai vorbit prin Skype ? In plus daca esti atat de credincioasa crede incontinuare in el . Stii ca cineva , odata , a zis ca: Mintea lui e prea mica sa cuprinda tot ce zice si face Dumnezeu , ca este ca o picatura dintr-o mare . Deci de unde stii tu ce ar vrea sa faca cu noi sau ce gandeste acesta ? In plus Claudiu nu a spus sa numai crezi , si-a exprimat propria parere care cred ca este total adevarata fiindca Biserica spune ca DOAR Diavolul ispiteste , numit si Satana , Ispititorul , Sarpele , Bapthomeu , etc … nu Dumnezeu . De ce i-ai / i-am cere sa te/ne duca din ispita ? Si alt lucru care a spus si Claudiu , de ce oare sa se sfinteasca numele ? Nu e deja sfiintit ? Trebuie sa il sfintim noi ? Unii se bazeaza si pe ”Crede si nu cerceta” ca parca daca cercetezi numai te duci in Rai … Dupa parerea mea omul a fost creat sa cunoasca si sa invete . Tocmai ca Biserica nu vrea ca noi sa cunoastem , sa invatam , sa intrebam . Ei vor doar sa le mearga treburile si au reusit pe parcurs dar acum din ce in ce mai multi isi dau seama si scartaie rotita . De ce oare noi nu folosim creierul 100% . ci doar un procent de 7%-10% ? Multi oameni daca nu vad nu cred , mi se pare si normal , de ce sa crezi in ceva in ce nu ai vazut ? Crestinii , popii vor spune ca tocmai noua pacatosilor sa ni se arate , cei care nu meritam ? Oamenii neinformati , sa nu spun prosti ca suna urat sunt cei mai usor de manipulat , iar Biserica asta cauta in ziua de azi , a cautat , va cauta . Puneti si intrebarea de ce oare nu se investesc banii in scoli , spitale , drumuri , etc ? Sa traiasca si animalul de om cat de cat decent nu in aur .

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Nu m-a numit ea antihrist, dar alții… Mi s-a spus și așa, și că aș fi posedat, și că aș fi mason, și că aș fi satanist, și că ar trebui să fiu ars pe rug. Că așa fac oițele când cineva demonstrează că religia lor e un mare rahat. Mi-ar plăcea totuși să dea dovadă de mai multă imaginație, pentru că epitetele astea s-au cam învechit…

  • aa

    Cunosti cercetarile facute de Corrado Malanga (Geneza si celelalte)?

  • Stefan

    Toata stima autorului, dar cred ca exagereaza. “Sfinteasca-se Numele Tau” nu presupune neaparat ca Numele nu e deja sfant. Uite o analogie: cand spui unui rege (sau politician): “Preamarit fie numele tau” – nu inseamna neapara ca nu era deja “preamarit” inainte. E pur si simplu o intarire. La fel, “O, intelept fii tu Dalai Lama” – ce n…., Dalai Lama e intelept si fara urarea respectiva.

    Al doilea extras – “Si nu ne duce pe noi in inspita” – iar e interpretat orbeste, fara discernamant. Ce n…autor, acum ma dezamagesti dupa articolul fain despre Je ne suis pas charlie….Poate sa insemne: “si ajuta-ne, calauzeste-ne si fereste-ne de ispite”, sau “fa sa nu ne intalnim cu cel ce ispiteste”. E supus la mai multe interpretari. Si nu sunt eu acum 100% sigur ca textul in Romana al bibliei, sau cel al variantei engleze (King James version) e identic cu cel aramaic sau ce o mai fi fost prin pesterile unde s-au mai facut descoperiri de manuscrise. Nu stim nici cat institutiile bisericesti (ma refer la ele in sens negativ aici) au rastalmacit aceste texte.

    Acuma, daca tu doresti sa fii super-analytical, si sa te legi de orice, numai ca sa nu crezi in Marele Creator si arhitect al lumii noastre, feel free. Dar te rog nu calauzi in intuneric si neclaritati “interpretative” si pe altii.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    La fel de dezamăgit sunt și eu când văd că unii se încăpățânează să interpreteze totul după bunul lor plac, doar pentru a se potrivi cu credințele lor. „Sfințească-se” înseamnă „să se sfințească”. Eu nu interpretez nimic, doar iau lucrurile așa cum sunt. Spre deosebire de tine, apropo de călăuzirea aia în întuneric. După logica ta, expresiile alea nu înseamnă ceea ce înseamnă, ci doar ceea ce vrei tu să însemne. Pentru că tu știi mai bine iar regulile lingvistice sunt doar pentru proști… Învățați-vă odată pentru totdeauna să luați lucrurile așa cum sunt, nu cum vreți voi să fie, pentru că lumea chiar nu se învârte în jurul vostru ori al părerilor voastre.
    Cu „Marele Creator si arhitect al lumii noastre” m-ai lămurit. Masonii folosesc titlul ăsta. Era și timpul să vă simțiți și voi deranjați. Asta dacă într-adevăr ești mason și nu doar un biet admirator al lor.

  • Stefan

    Acum ma mai faci si mason?

    Asta chiar pune capac la toate. De tot rahat e blog-ul tau, auzi?
    Unsubscribe

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Nu! Orice, numai asta nu! Ce o să mă fac dacă ai dat „Unsubscribe”?!? Viața mea nu mai are niciun rost!!!
    N-am zis că ești mason. Cuvântul „dacă” nu indică o certitudine. Dar poate româna e prea grea, încât ai nevoie de subtitrare când îmi citești blogul. Apropo de asta, îți place blogul până te deranjează comentariul meu, apoi devine de rahat. Ce naiba, ești copil? Mai bagi și acel „Unsubscribe” de parcă ar trebui să mă afecteze în vreun fel. Fănele, joacă-te cu copii de vârsta ta dacă nu poți discuta cu oameni mari.
    PS: Nu pot să aud ce scrii, doar să văd.

  • gio

    Cel mai important cand te rogi sa o faci din suflet si cu intentia buna spre Divinitate. Mintea noastra este prea marginita pentru a cuprinde toate dimensiunile Lui Dumnezeu. De aceea si atatea religii. Credinte . pareri etc.
    Cand urezi cuiva “sa fii iubit” inseamna ca persoana respectiva nu a fost pana atunci sau ii doresti sa fie in continuare? Asa si cu sfinteasca-se . in acatiste, rugaciuni si alte scrieri bisericesti traduse sau autohtone limbajul e un pic fortat . asta poate traducerii unor persoane nu foarte pricepute sau datorita faptului ca scrierile nu au fost actualizate la nivelul lingvistic actual.

  • costel terebesi

    Lui Dumnezeu nu Îi lipsește absolut nimic și este desăvârșit.Toate fiintele au un nume. Inclusiv Dumnezeu . .Numele lui Dumnezeu este veșnic sfânt. El este atotputernic si nu admite nici o adăugire la sfințenia Sa. Dumnezeu este sfânt prin natura Sa, iar oamenii sunt chemați să devină sfinți prin har. Pentru ca numele lui Dumnezeu să fie sfințit, atunci trebuie să urmam invatatura Sa. În caz contrar, Îl hulim. „Sfințească-se numele Tău” mărturisește întregul scop al vieții. Viata noastra trebuie trăita in asa fel , încit sa facem numele lui Dumnezeu sfințit, să devenim una cu El în așa fel încât sfințenia Lui să strălucească întru noi. “Fiţi sfinţi, pentru că Eu, Dumnezeul vostru, sunt Sfânt”( Lev 19, 2). Serafimii, când slavesc pe Dumnezeu, spun la fel :„Şi strigau unul către altul, zicând: “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!”(Isaia 6,3). „Sfinteasca-se” înseamna: „Slaveasca-se”. Sinonime ale verbului “a sfinti” sunt “a mari” si “a slavi”. SFINȚÍ, sfințesc, vb. IV. 1. Tranz. (Bis.) A trece pe cineva în rândul sfinților; a sanctifica. 2. Tranz. (Bis.) A trage harul divin asupra unor obiecte prin rostire de rugăciuni; a face ca acele obiecte să dobândească un caracter sacru. 3. Tranz. A târnosi (o biserică). 4. Tranz. (Pop.) A hirotonisi un preot. 5. Tranz. A cinsti, a respecta, a venera, a slăvi. 6. Refl. (Reg.) A face ce vrea. Nu se sfințește el cu mine. – Din sl. sventiti.Sursa: DEX ’98 (1998)
    Verbul se afla la forma pasiva si nu se desemneaza autorul actiunii. Poate fi Dumnezeu ca sfintitor al numelui Sau,oamenii ,Dumnezeu si oamenii. Dumnezeu are deplina slava Sa si este totdeauna aceeasi.Cu toate acestea Hristos ii invata pe cei ce se roaga sa L slaveasca,astfel incit,sa fie slavit si prin viata noastra.Sa L sfintim,slavim prin viata noasta,prin comuniunea cu Creatorul nostru.
    Sfântul Iacob spune: ´ „Nimeni să nu zică, atunci când este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru că Dumnezeu nu este ispitit de rele şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este tras şi momit de însăşi pofta sa.”(Iacob 1,13). Cum e posibil ca Dumnezeu să ne ducă la păcat?… ISPÍTĂ, ispite, s. f. 1. Ceea ce exercită o mare forță de atracție; îndemn (spre rău), ademenire, tentație, seducție; p. ext. păcat. 2. (Înv.) Încercare, probă la care era supus cineva pentru a i se constata iubirea, răbdarea, credința etc. 3. (Înv.) Cercetare, examinare, studiu. 4. (Înv.) Experiență. – Din ispiti (derivat regresiv).Sursa: DEX ’09 (2009).
    In general,in vorbirea curentă, cuvântul ispita este înţeles că păcat. Mai mult, sensul prim al cuvântului original, din textul grecesc, înseamnă încercare, probă, test, examen, experienţă, cunoastere directa,o cumpănă din care poţi ieşi victorios sau înfrânt. În acest sens e folosit în vorbirea curentă. Când cineva spune: Am trecut printr’o mare ispită, înseamnă că a trecut printr’o grea încercare (de ordin moral, politic sau social, etc) sau printr o boala ameninţătoare, din care a scăpat cu bine.Putem spune ca incercare poate fi un moment crucial din viata noastra,un moment dificil.In cartea Intelepciunea lui Iisus,fiul lui Sirah(Ecclesiasticul) ,gasim: „Dacă vrei să-ţi faci un prieten, fă-l punându-l la încercare şi nu te grăbi să te încrezi în el.; Pentru că este prieten până la o vreme şi nu va rămâne în ziua necazului tău.”(Eccls 6,7-8).Sf.Apostol Petru in Epistola intii cautind sa i indemene pe crestini sa se fereasca de paginii care i discreditau le zice:” Iubiţilor, nu vă miraţi de focul aprins între voi spre ispitire (incercare), ca şi cum vi s-ar întâmpla ceva străin,…(I Petru 4,12).Diavolul este raspunzator de toate incercarile noastre. Dumnezeu i a acordat posibilitatea (limitata) sa l incerce pe om ,atit in credinta ,cit si in comportament.Avem in acest sens expemplul lui Iov. Insusi Iisus , înainte de a fi ieşit la propovăduire a fost ispitit în pustie de însuşi diavolul .Iisus dupa ce a postit patruzeci de zile si patruzeci de nopti,la urma a flaminzit,si apropiindu se ispititorul Il supune la un test de rezistenta materiala si spirituala.Multe alte incercari sunt venite din partea farisilor si carturarilor,toate aceste incercari sunt numite ispite.Sensul principal al ispitei este acela de incercare si apoi in al doilea rind ispita inseamna tentatie spre rau.Ispita vine totdeauna de la diavol,direct sau indirect ,si niciodata nu vine de la Dumnezeu.Ispita,atit ca incercare,cit si ca tentatie spre rau,nu e o fatalitate din care libertatea omului trebuie exclusa.Ispita poate fi evita,depasita,invinsa ,nu numai prin ajutorul de la Dumnezeu,dar si prin vointa omului ajutat de Dumnezeu,ajutor daca este refuzat,Dumnezeu nu poate face nimic.Expresia „si nu ne duce pe noi in ispita”poate sa bulverseze si mintile cele mai luminate.Cum sa admitem ca Dumnezeu este ispititorul?Adica sta in spatele omului si l indeamna,impinge spre tentatia de a face rau.Verbul original,are dublu sens,”a duce” si „a aduce”in functie de context.Deci,rugamintea „si nu ne duce pe noi in ispita” inseamna „si nu ne aduce in situatia de a fi tentati spre rau”.”Ajuta ne sa nu cadem pe mina celui rau”! Ii cerem ajutorul sa nu fim incercati, sa ne fereasca de a fi tentati spre a face raul.Dupa cum stim , tentatia vine de la diavol,si prin aceasta cerere noi Il rugam pe Dumnezeu sa ne ajute,sa nu ne paraseasca,sa nu ne lase singuri.Un fapt esential trebuie sa l avem in minte ori de cite ori ne rugam,ca cererea noastra nu poate avea sensul de „nu ne duce pe noi in ispita(pacat) ,ci de „nu ne duce pe noi in incercari”.Dumnezeu nu ispiteste!
    „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru”. Intelegi un om in masura in care il cunosti.Oamenii in general nu l inteleg pe Hristos ,pentru ca nu L cunosc. In mentalitatea crestina comuna, Iisus Hristos este Persoana atotbuna, atotblanda,ingaduitoare,atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în purtare. Iisus este simtit ca persoana care s-a manifestat numai intr-o forma controlata, frumoasa, placuta si care n-a putut avea manifestari “necontrolate”, pentru ca L-ar fi coborat din sfera a divinitatii. Natura omeneasca pe care a luat o Fiul lui Dumnezeu a fost intru totul ca a noastra,afara de pacat.Iisus nu a avut o natura rigida,straina de cele omenesti.Patimile ce impovareaza natur aumana sint de doua feluri: 1.reprosabile ,pacatoase,necinstite si altele 2. ireprosabile,care sunt simple pedepse ale pacatului.Pacatul nu l a luat Iisus decit prin relatie,in baza careia participam la faptele altora din iubire,fara sa le fi savirsit noi insine.Pedepsele pacatului,patimile ireprosabile si le a insusit organic,fiintial ,ontologic.Acestea sunt :trebuinta de somn,flaminzirea,insetosarea,oboseala,plinsul,teama d emaorte ,sensibilitatea la chinuri,mortabilitatea.Daca Domnul a suferit toate ale noastre,a facut o printr o retinere a puterii dumnezeisti de la aceasta influenta. Ca unic subiect al ambeleor firi,persista printr una in suferinta,iar prin cealalta se retinea de la influenta anulatoare de suferinta.Avem o benevola acceptare a suferintei din partea Fiului lui Dumnezeu,deci o manifestare in aceasi forma a manifestarii divine,in care se cuprind toate insusirile dumnezeiesti.Natura omeneasca a lui Iisus intrunea atit starea anterioara caderii,cit si cea de dupa cadere,dar nu era deplin identica nici cu aceea ,nici cu aceasta.Sf Maxim Marturisitorulspune despre patimile ireprosabile ca ele ,caracterizeaza natura noastra,celelate insa o desfigureaza.
    Daca cercetam cu atentie si onestitate Persoana lui Iisus Hristos vom observa unele expresii mai putin comode ale personalitatii Sale.Vom observa manifestari si calitati care intregesc chipul Lui si care ne arata ca a fost si ramine om deplin.O manifestare nepotrivita pentru persoana care este Dumnezeu(centrul unic din El a primit toate insusirile unui centru nu numai al naturii dumnezeiesti,ci si al naturii omenesti),controlat perfect, este sa si mai „iasa din fire”.In Evanghelia de la Ioan ,Iisus ii invata „Pâinea care se coboară din cer este aceea din care, dacă mănâncă cineva, nu moare.Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci. Iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu.Deci iudeii se certau între ei, zicând: Cum poate Acesta să ne dea trupul Lui să-l mâncăm?Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi.Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură.Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.Precum M-a trimis pe Mine Tatăl cel viu şi Eu viez pentru Tatăl, şi cel ce Mă mănâncă pe Mine va trăi prin Mine.Aceasta este pâinea care s-a pogorât din cer, nu precum au mâncat părinţii voştri mana şi au murit. Cel ce mănâncă această pâine va trăi în veac.Acestea le-a zis pe când învăţa în sinagoga din Capernaum”(Ioan 6,50-59).
    Multi dintre uceni nu au inteles,au murmurat,s au smintit si au plecat de la El.Iisus isi iese din fire,se enerveaza(era om deplin) cum am spune noi astazi si le zice celor doisprezece :”Nu vreti si voi sa va duceti?”Cu alte cuvinte,ca un om necontrolat si irational le spune celor ramasi:”Voi de ce nu plecati?”Parasiti Ma si voi!Ce mai asteptati?Ce mai stati?Plecati si voi!”Toate aceste manifestari ne arata un om autentic,natural,sincer.Logica noastra ne indeamna sa credem ca ar fi trebuit sa rezolve situatia ,Cel atotbun,atotblind,atotingaduitor, însăşi lumina, însăşi bunãtatea, însăşi viaţa, însăşi fiinţa,intr un mod „cuminte”.Insa Iisus reactioneaza rational,sincer,cu atitudinea unui om autentic,deplin uman.In Evanghelia de la Luca 12,49 ,vedem un Iisus nerabdator,violent ,revolutionar.El Creatorul, Atotputernic ,Stapinul universului,Armonia,Echilibrul si Controlul absolut, Atoatelucrător, Nemărginit în purtare; isi „Iese din fire”.O iesire din limitele naturale,din limitele naturii nepuncioase,o avintare in alta conditie,o conditie proprie,in destinul si menirea adevarata.In Persoana lui Iisus trebuie sa vedem dumnezeieste cele omenesti si omeneste cele dumnezeiesti.Fiind cu adevarat si una si alta,ca Dumnezeu misca omenitatea iar ca om descopera dumnezeirea proprie.Patimea dumnezeieste,putem spune,caci suferea de bunavoie,deoarece nu era un om simplu,si savirsea minuni omeneste,caci le savirsea prin trup,deoarece nu era Dumnezeu dezvaluit..In Ioan 16,33 vedem un om indraznet:”Eu am biruit lumea”.
    In Evanghelia de la Matei 8,10 vedem slabiciunea lui Iisus.Iisus avea voiosie,chair exuberanta(Luca 19,9).Il gasim pe Iisus participind la ospete,la nunta din Cana .Puntem spune un petrecaret ,prieten al vamesilor si al pacatosilor(Matei 11,19). Ni se infatiseaza in Evangheli un Iisus care iubea oamenii,lumea,participa la bucuriile si necazuriel lor.Ne prezinta viata vesnica ca pe o mincare si bautura(Luca22,30).Iisus se manifesta ca un provocator.Cea mai aprinsa provocare este cea cu fariseii.Dupa o lunga incaierare si hartuiala cu fariseii ,un schimb de expresii dure ,un dialog incordat,Stiutorul inimilor le scoate la lumina cauzele ascunse pentru care aceia nu-I primeau cuvantul:: „Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru” (Ioan8,44).Apogeul provocarii il constituie poate mustrarea invatatorilor de lege(Luca 11,40-54).Un invatator de lege I se adreseaza:” “Invatatorule, acestea zicand ne mustri si pe noi!”(Luca 11,45).Lasind de o parte diplomatia,ataca frontal: “Vai si voua, invatatorilor de lege!”.Adica,”V am jignit”?O sa va jignesc si mai tare!”Cu alte cuvinte ii sfideaza,deoarece lui Iisus nu i au palcut fatarnicii,zelosii ,calaii,plingaretii,sfideaza legile,rinduielile si mentalitatea timpului,complacindu se in compania vamesilor si desfrinatelor. Iisus Hristos este sublimul provocator al omului, al istoriei si al fiintei.Mintuitorul este aspru cu fariseii,pentru ca avea sinceritate si nu duplicitate : „Eu vorbesc ceea ce am vazut la Tatal Meu, iar voi faceti ceea ce ati auzit de la tatal vostru. Ei au raspuns si I-au zis: Tatal nostru este Avraam. Iisus le-a zis: Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam. Dar voi acum cautati sa Ma ucideti pe Mine, Omul care v-am spus adevarul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Avraam n-a facut aceasta. Voi faceti faptele tatalui vostru. Zis-au Lui: Noi nu ne-am nascut din desfranare. Un tata avem: pe Dumnezeu. Le-a zis Iisus: Daca Dumnezeu are fi Tatal vostru, M-ati iubi pe Mine, caci de la Dumnezeu am iesit si am venit. Pentru ca n-am venit de la Mine insumi, ci El M-a trimis. De ce nu intelegeti vorbirea Mea? Fiindca nu puteti sa dati ascultare cuvantului Meu. Voi sunteti din tatal vostru diavolul si vreti sa faceti poftele tatalui vostru. El, de la inceput, a fost ucigator de oameni si nu a stat intru adevar, pentru ca nu este adevar intru el. Cand graieste minciuna, graieste dintru ale sale, caci este mincinos si tatal minciunii. Dar pe Mine, fiindca spun adevarul, nu Ma credeti. Cine dintre voi Ma vadeste de pacat? Daca spun adevarul, de ce voi nu Ma credeti? Cel care este de la Dumnezeu asculta cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultati pentru ca nu sunteti de la Dumnezeu (Ioan8,38-47).

    De regula,omul crede in el insusi,in ce l amageste si in ce-i da diavolul, nu crede in Adevar, fuge de Adevar, de Adevarul lui Dtmnezeu,evadeaza in lumi imaginare, cauta sa interpreteze Evanghelia la masurile sale, isi construieste teoriile sale proprii, isi pune gindirea sa deasupra Sfintilor Parinti,ii rastalmaceste, ii scoate din context si mai ales ii citeste cerebral, nu in Duh, astfel incat sa para a-l confirma in propriile teorii.
    Omul contemporan are tendinta de autonomizare,de stapin al lumii,de inlocuire a conceptiei teocentrice de viata cu cea antropocentrica,ceea ce il separa de Dumnezeu si in acest caz capacitatea lui devine incapacitate,inspiratia confuzie,puterea neputinta.Când un astfel de om se crede măsura tuturor lucrurilor ( Pantón, métron anthrópos), cind a păstrat din învăţătura creştină numai un aspect, care, rupt din context, a devenit foarte nociv si anume ,este vorba despre concepţia potrivit căreia omul este stăpânul lumii,relatia dintre el si lume se rupe,cum s-a rupt si cea cu Dumnezeu,devine conflict,lumea insasi sufera si suspina cu suspine negraite,cum spunea Sfintul Pavel:” Căci făptura a fost supusă deşertăciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nădejde,Pentru că şi făptura însăşi se va izbăvi din robia stricăciunii, ca să fie părtaşă la libertatea măririi fiilor lui Dumnezeu.Căci ştim că toată făptura împreună suspină şi împreună are dureri până acum.Şi nu numai atât, ci şi noi, care avem pârga Duhului, şi noi înşine suspinăm în noi, aşteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru”.(Rom.8,20-23).
    Omul nu mai vede sensul lumii,viata sa devine desertaciune,el devine „distrugator autoproclamat”(Cioran),se indrepata spre moarte:”Sein zum Tode”(Heidegger).

  • Claudiu-Gilian Chircu

    În niciun caz nu am răbdare să citesc întregul roman pe care l-ai scris în loc de comentariu. Și parcă am spus că am încheiat dialogul cu tine. Dar pe tine te roade în continuare dorința de a demonstra că eu greșesc iar tu ai dreptate. Înțeleg că te roade, dar nu e problema mea. Nu faci decât să devii penibil în încercarea asta inutilă. Demonstrând că nu ești deschis unui dialog real, ci ești aici doar pentru a-ți împărtăși „înțelepciunea”, îți pierzi dreptul de a comenta pe blogul meu.

  • costel terebesi

    Mesajul Bibliei nu poate fi inteles si interpretat decit in masura in care ne apropriem de aceasta carte cu multa smerenie.. Este o carte diferita de alte carti. Putem spune ca este Cartea Cartilor! Există o mulţime de oameni cu pregătire universitara în toate domeniile şi unii chiar cu pretinse studii în teologie, care nu sunt capabili să înţeleagă adevăruri elementare revelate în Sfinta Scriptura.. Biblia are multe adevăruri greu de descifrat de catre mintea omului. Unele adevăruri nu vor fi înţelese niciodată !.Mintea omului este limitata! 2 Petru 3,16b: ,,În ele sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.”
    In general, oamenii uita, ca opiniile altora trebuie respectate. Toata lumea se contrazice cu toata lumea.Fiecare vrea sa para mai destept. Nimeni nu mai stie sa respecte opiniile celuilalt.. Fiecare om are opiniile si parerile lui. Fiecare om judeca in felul lui si in limita posibilitatilor. Adevarul e relativ!Nici tu si nici eu nu cistigam absolut nimic daca ne jignim. Absolut nimic! De ce te enervezi singur? Nu incerc sa ma dau destept si intelectual.Respect opiniile tale.Insa da mi voie sa mi sustin si eu opiniile. Nu incerc sa imi impun opiniile si parerile. Nu ma contrazic !Am inteles ca adevarul e relativ si ca, daca ma contrazic, nu voi parea decat un om care nu s a dezvoltat complet,care nu a ajuns la maturitate. . E urat si imatur sa consideri ca parerile tale sunt certitudini , ca tu esti cel mai bun si ceilalti sunt prosti! Chiar daca nu sunt de acord cu parerile tale,le respect. Sa ne respectam opiniile si sa dam dovada ca suntem doi oameni de caracter. Hai sa incercam de astazi sa ne spunem parerile frumos si sa acceptam si parerile celorlalti.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Cum se face că înțelegi numai aiurea și numai ce vrei tu? Am spus eu vreodată că părerile mele sunt adevăruri? Am încercat eu să-mi impun punctul de vedere? Dintre noi doi, tu ești cel care face asta. Uite exemplu chiar în comentariul ăsta: „Mesajul Bibliei nu poate fi inteles si interpretat decit in masura in care ne apropriem de aceasta carte cu multa smerenie”. De unde știi tu cum poate fi înțeles mesajul Bibliei? Ce anume îți oferă această certitudine pe care o afișezi? Ți-au spus asta cei care au scris Biblia?!? Într-adevăr, Costele, ca să te citez, „E urat si imatur sa consideri ca parerile tale sunt certitudini , ca tu esti cel mai bun si ceilalti sunt prosti!”.
    Problema mea cu tine nu au fost niciodată părerile diferite. Și mă scoți din pepeni că e a nu-știu-câta-oară când spun asta. Problema e că în încercările de dialog de până acum ai ignorat toate argumentele mele, alegând să vorbești doar despre ce ți-a convenit. Lasă-mă cu prostiile de genul „Hai sa incercam de astazi sa ne spunem parerile frumos”, că nu suntem la grădiniță. Hai să încercăm să ne spunem părerile logic, cu argumente și cu contraargumente. Hai să nu ignorăm ce nu ne convine dintr-un dialog și să răspundem la ce suntem întrebați. Hai să nu mai prezentăm certitudini, ci ipoteze, că nimeni nu poate cunoaște adevărul. Hai să nu mai batem câmpii pe câțiva kilometri cu propagandă bisericească. Hai să ne deschidem mințile dacă vrem să ne înțelegem cu alții cu mințile deschise. Etc. Cam asta ar trebui să spui, Costele, nu partea cu vorbitul frumos. Oricum, e cam târziu pentru asta. Ai ignorat cam multe dintre răspunsurile mele, iar eu nu pot discuta doar despre ce vrei tu. Uite aici cum ai lăsat discuția, răspunsul tău la toate întrebările mele fiind întrebarea dacă Adam a avut buric: https://secretelezeilor.wordpress.com/2015/02/22/misterele-bibliei-sexul-in-biblie/. Ceea ce demonstrează că un dialog între noi nu poate avea loc.
    Și tot nu mi-ai spus de ce ții neapărat să avem un dialog. Ești prea insistent, ceea ce înseamnă că ai un interes. Care e ăla?

  • costel terebesi

    “Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: “Iată ceva nou!” demult lucrul acela era şi în veacurile trecute.”(Ecl. 1:10) . Oamenii nu pot pune mai multe intrebari decat cate raspunsuri sunt in Biblie.
    Smerenia este asemenea unui munte înalt, pe care vrei să-l urci, insa nu-l poti cuceri. Citind cu patima Biblia ne impatimim si mai mult.Ne impatimim fie in mandrie, fie in inselare si ratacire, fie in rautate. Ioan Hrisostom ne indruma sa o citim cu multa piosenie si smerenie: “Cand luam, deci, in maini Sfanta Scriptura, sa ne incordam mintea, sa ne adunam gandurile si sa alungam din suflet orice gand lumesc. Asa sa citim Scripturile! Cu multa evlavie, cu multa luare aminte, ca sa putem fi povatuiti de Sfantul Duh la intelegerea celor ce sunt scrise si sa culegem mult folos din ele.”
    Smerenia este o stare pe care o poate dobândi un om impăcat cu el insuși,cu semenii și cu Dumnezeu, un om care îsi iubește aproapele și își da chiar sufletul pentru aceștia.. In dinamica antinomica smerit – mândru, mândria este echivalentă cu pseudo-smerenia, o aroganță ascunsă, îmbracată în haina smereniei, diferită de umilință. Nu e acelasi lucru smerenia si umilinta .Cel smerit e un om demn,pe cind cel ce simte umilinta este un om mindru. Demnitatea este un atribut al smereniei, pe când la un om umilit ii lipseste. Omul mândru isi dispretuieste semenii săi. Smerenia cumuleaza înțelegerea, conștientizarea propriilor lipsuri, cu ajutorul Duhului Sfânt, dezbrăcarea philautiei, simplificarea sinelui in raport cu lumea materială si apropierea de starea inițială, îndumnezeită. Smereniei are puterea să atragă harul lui Dumnezeu în suflet.
    Singura posibilitate de a ne despătimi și a urca pe scara smereniei, este aceia sa ne rugam neincetat : ” Fara Mine nu veți putea face nimic” (Ioan 15, 5). Rugăciunea curată ne duce catre “odihna minţii”, prima treaptă a liniştii. Prin rugaciunea curata capatam o simţire a prezenţei Lui, provocată de puterea Duhului Sfint. Puterea mintii noastre nu ne ajuta sa intelegem corect Biblia, ci puterea harul lui Dumnezeu ,care lumineaza mintea. “Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu” (I Corinteni 3, 18-19).
    Din dialogul cu tine incerc sa învăţat ,să înţeleg mai mult ce înseamnă identitatea mea ..

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Din dialogul cu mine sau cu altul ca mine nu poți învăța nimic atât timp cât ești îndoctrinat de religia ta, ale cărei vorbe sunt adevăruri pentru tine. Doar oamenii cu mințile deschise pot învăța, nu cei care cred că știu deja adevărul.

  • bogdan

    nu am practicat aceasta forma de rugaciune, dar citind despre multe persoane care declarau ca I ajuta, am devenit curios.
    dupa ce am mai citit diverse interpretari, pot spune ca rugaciunea are rolul de a ridica individual din nivele de constiinta inferioare catre nivele superioare pentru rezolvarea problemelor aparute. argumentele sunt urmatoare:
    “tatal nostru” -are rol de invocare a ‘creatorului’ nostrum comun nu doar al individului- parintele biologic. cel ce se roaga accepta existena unei forte creatoare mai presus de el, forta comuna tutror oamenilor
    “care esti in ceruri” – sugereaza imaterialitatea acestei origini commune si superioritatea fata de planul de pe care se face rugaciunea, invitand individul sa-si vada locul ca parte a unui intreg
    “sfinteasca-se numele tau “- indeamna individul sa nutreasca respect fata de aceasta origine comuna
    “vie imparatia ta” – aici pot fi 2 sensuri: imparatia divina cuprinde tot ce este viu sau fie sa vina imparatia divina pe pamant
    “faca-se voia ta” – individul este indemnat sa-si abandoneze temerile si sa accepte forta superioara ca nivel de constiinta intermediary necesar petru rezolvarea problemei/situatiei aparute
    “precum in cer asa si pe pamant” – legea kybalionului” ce este sus este ca si ceea ce este jos”
    “painea noastra cea de toate zilele” – hrana fizica sau spiritual
    “da-ne-o noua astazi”- invita individul sa nu se mai ingrijoreze inutil pentru ziua de maine
    “si ne iarta noua greselile noastre precum si noi iertam gresitilor nostri”- folosirea iertarii ca metoda de vindecare
    “si nu ne duce pe noi in ispita”- cred ca e clar
    “si ne izbaveste de cel rau-” – idem
    “ca a ta este imparatia si puterea si slava in veci “- recunoasterea eternei puteri a acestei forte/origini commune caruia suntem invitati sa cerem ajutorul prin “predarea” catre ea a grijilor noastre
    In concluzie e o metoda veche ce seamana cu instrumentele create de psihologii moderni pentru auto vindecarea problemelor individuale prin tehnica abandonului/ acceptarii , iertarii…

  • bogdan

    metodele moderne se numesc tehnici de vindecare emotionala- sunt zeci de variante folosite acum si se pare ca erau cunoscute si de medicul trac ce-l invata pe pitagora medicina holistica- asa cum povestea de Herodot

  • Adi

    SFINTEASCA -SE NUMELE TAU…. adica gura care pronunta numele Creatorului s-ar putea sa fie prea spurcata sa-l pronunte si atunci prin pronuntare ( o rugaciune spusa in gand este egala cu zero) il preamaresti, cinstesti si respecti……..SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA….il rogi sa te apere pe tine insu-ti ca bolovan uman si fara minte.

  • numarulpatru

    Marcion a fost primul mare coşmar al proto-ortodocşilor. Parcă el vorbea de doi zei: unul al vechiului testament – zeul acela paranoic, răzbunător şi crud – şi altul al lui Isus, complet diferit de primul – un zeu “blând şi iubitor de oameni” . În ipoteza în care Marcion ar avea dreptate, rugăciunea poate căpăta sens.

  • Adriana

    Se pare ca aceasta rugaciune nu este in forma ei originala,am gasit-o in lecturile lui Edgar Cayce pe cea in care formula ‘sfinteasca-se numele tau”este “slaveasca-se numele tau” si “nu ne duce pe noi in ispita”este inlocuita cu “fii calauza noastra,in vremurile de furtuna si ispita”! lecturile si mai multe amanunte la gasiti la pagina 25 din aceasta carte: http://www.scribd.com/doc/48168863/Universul-Lui-Edgar-Cayce-Vol-2#scribd

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Ce îți garantează că versiunea lui Cayce e cea originală? Dacă a lui e cea modificată?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: