Misterele Bibliei: Sexul în Biblie


sex-in-the-bible-21264001

Multă vreme, sexul a fost privit ca un subiect tabu, mai ales din cauza religiilor. Din fericire, nu mai este cazul la începutul celui de-al treilea mileniu, cel puțin pentru omenirea civilizată. Cei mai pudici nu s-ar aștepta însă să găsească sexul tocmai în cartea „sfântă”. Și nu oricum, ci din abundență. După cum afirma scriitorul Michael Coogan, „există sex în fiecare pagină a Bibliei dacă știi unde să cauți”.

Pasajele preferate ale apărătorilor religiei în acest caz sunt cele din Levitic, care condamnă anumite practici sexuale:

– „De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul şi desfrânata” (20:10).

– „Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea tatălui său a descoperit; să se omoare amândoi, căci vinovaţi sunt” (20:11).

– „De se va culca cineva cu nora sa, amândoi să se omoare, că au făcut urâciune şi sângele lor este asupra lor” (20:12).

– „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este” (20:13).

– „Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei, nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ea, ca să nu fie nelegiuiri între voi” (20:14).

– „Cel ce se va amesteca cu dobitoc să se omoare şi să ucideţi dobitocul” (20:15).

– „Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu el, să ucizi femeia şi dobitocul să se omoare, că sângele lor este asupra lor” (20:16).

– „De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după mamă, şi-i va vedea goliciunea şi ea va vedea goliciunea lui: aceasta este ruşine şi să fie stârpiţi înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale; să-şi poarte păcatul lor” (20:17).

– „Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei şi-i va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sângelui ei şi ea şi-a descoperit curgerea sângelui său: amândoi să fie stârpiţi din poporul lor” (20:18).

Din păcate pentru unii, acestea nu sunt singurele mențiohorny-nun-porn-6nări biblice ale relațiilor sexuale. Sexul era deosebit de important pentru poporul „ales”, care nu avea interdicțiile morale de astăzi. De exemplu, judecătorul Israelului, Samson, obișnuia să viziteze prostituate, cum ar fi desfrânata din Gaza și cea din valea Sorec, Dalila. Monogamia era un concept depășit încă din cele mai vechi timpuri. Deși căsătorit cu Sara, Avraam s-a culcat și cu servitoarea ei, Hagar. Iacob s-a căsătorit cu surorile Rahela și Lia, însă a făcut copii nu doar cu ele, ci și cu servitoarele Bilha și Zilpa. Stră-stră-stră-nepotul lui Cain, Lameh, avea și el două neveste: Ada și Sela. Regele David avea cel puțin zece soții și tot atâtea amante. Fiul său, Solomon, a stabilit un record mondial în materie de poligamie, el luându-și 700 de soții și 300 de amante. Cel puțin așa îl laudă Biblia.

Violul nu era sub nicio formă condamnat drastic, ci doar amendat: „De se va întâlni cineva cu o fată nelogodită şi o va prinde şi se va culca cu ea şi vor fi prinşi, atunci cel ce s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea să-i fie nevastă, pentru că a necinstit-o; toată viaţa lui să nu se poată despărţi de ea” (Deuteronomul 22:28-29). În anumite cazuri, răpirea femeilor, urmată de viol, nu era doar încurajată, ci chiar comandată de zeul evreilor, Yahweh: „Mergeţi şi pândiţi din vii şi băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo să joace la horă; atunci să ieşiţi din vii şi să vă luaţi femei din fetele din Şilo şi mergeţi în pământul lui Veniamin. (…) Şi fiii lui Veniamin aşa au şi făcut şi şi-au luat femei după numărul lor din cele ce erau la horă şi pe care ei le-au răpit şi s-au dus înapoi în moştenirea lor şi au zidit cetăţi şi au început să trăiască în ele” (Judecători 21:20-23). Mai mult, erau preferate virginele: „Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideţi-le. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsaţi-le pe toate vii pentru voi” (Numerii 31:14-18), „Mergeţi şi loviţi pe locuitorii din Iabeşul Galaadului cu sabia, şi femeile, şi copiii. Şi iată ce să mai faceţi: pe orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut bărbat, să-i daţi pieirii, iar fetele lăsaţi-le cu viaţă” (Judecători 21:10-11). Arabii, frații semiți ai evreilor, încă mai cred că în Rai îi așteaptă 72 de femei veșnic virgine.

Deși fecioria era foarte prețioasă pentru poporul biblic, Lot a oferit-o pe cea a fiicelor sale mulțimii furioase din Sodoma.tumblr_ndt9habcfl1s5o46so1_500fake Pentru că gloata a refuzat să se bucure de virginitatea fetelor, a făcut-o Lot, culcându-se cu amândouă. Astfel înțelegem că incestul era o practică firească nu doar până la compunerea Leviticului, care îl interzicea, ci chiar și după aceea. În capitolul 13 al Cărții a Doua a Regilor, Amnon, unul dintre fiii lui David, s-a îndrăgostit de propria sa soră, Tamara. Deoarece fata (care era virgină) i-a respins avansurile, el a violat-o. David a aflat de viol și „s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut” (13:21). Nu conta suferința, disperarea și rușinea fetei, care „şi-a presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga” (13:19), important era să nu se bosumfle primul fiu. În privința sexului, „sfântul” David nu dădea deloc dovadă de moralitate. S-a culcat cu Batșeba, deși femeia era căsătorită cu Urie hititul, apoi a orchestrat moartea soțului încornorat pentru a-i putea lua de tot femeia. Se pare că regele David a avut și cel puțin o aventură homosexuală cu Ionatan, fiul regelui Saul. Deși bine ascunsă în paginile Bibliei, ea este sugerată în Cartea întâia a Regilor: „sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui şi l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său” (18:1), „Şi a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său” (18:3), „Ionatan fiul lui Saul însă iubea foarte mult pe David” (19:1), „Şi iarăşi s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către el, căci îl iubea ca pe sufletul său” (20:17). Nu puteau lipsi declarațiile de dragoste: „Atunci Ionatan a zis către David: «Tot ce doreşte sufletul tău voi face pentru tine»” (20:4), cadourile și goliciunea: „şi-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, şi a dat-o lui David; de asemenea şi celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său şi brâul său” (18:4), plimbările romantice: „A zis Ionatan către David: «Hai să ieşim la câmp». Şi au ieşit amândoi la câmp” (20:11), săruturile și lacrimile: „David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii şi s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul şi au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare” (20:41). Că nu era vorba despre o simplă relație de prietenie, ci de una mult mai intimă, reiese și din Cartea a Doua a Regilor, unde David spune: „Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!” (1:26). Iar David a iubit multe femei, după spusele Bibliei… Saul, tatăl lui Ionatan, s-a arătat împotriva relației dintre fiul său și David, relație care aducea rușine și batjocură, după propriile sale vopr_1747430crbe: „Atunci regele s-a mâniat straşnic pe Ionatan şi i-a zis: «Fiu netrebnic şi neascultător! Oare nu ştiu eu că te-ai împrietenit cu fiul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre batjocura mamei tale»” (Cartea întâia a Regilor 20:30). Ba chiar a încercat să-l omoare pe iubitul fiului său, fără a da un motiv concret: „Şi a înţeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David” (20:33). Probabil nu era vorba decât despre aplicarea legii din Leviticul 20:13, care condamna homosexualii la moarte. Saul nu a recurs la acest gest fără a încerca întâi să-i dea lui David pe două dintre fiicele sale: „Deci a zis Saul către David: «Iată fata mea cea mai mare, Merob, îţi voi da-o de soţie, numai să-mi fii viteaz şi să duci războaiele Domnului»” (18:17); aflând că și Micol, o altă fiică a sa îl place pe viitorul rege al israeliților, Saul i-a dat-o și pe aceasta de soție: „Şi a zis Saul către David: «A doua oară te înrudeşti acum cu mine»” (18:21). De ce i-ar fi dat regele două dintre fiicele sale unuia care spunea despre sine „Eu sunt un sărac şi un neînsemnat” (18:23)? Cel mai probabil, pentru a-l convinge să renunțe la relația homosexuală cu Ionatan.

Unii cercetători ai Bibliei cred că există un caz de viol homosexual ascuns în prima parte a Vechiului Testament. În capitolul 9 al Facerii se spune că Noe s-a îmbătat și s-a dezbrăcat complet în cortul său. Unul dintre fiii săi, Ham, l-a văzut și și-a anunțat frații, care s-au grăbit să îl îmbrace. Trezindu-se Noe din beție și aflând că Ham l-a văzut gol, l-a blestemat pe fiul acestuia, Canaan, să fie sclavul fraților și verilor săi. Ceea ce nu are nicio logică! Ce vină avea Canaan pentru că tatăl său l-a văzut pe Noe gol? Aparent niciuna. Și atunci, care este rtumblr_m6eqechqa71r5d22to1_1280ostul blestemului? Povestea poate ascunde o altă variantă, la care nu s-ar încumeta prea mulți să se gândească. Trezindu-se gol din beție, Noe a trebuit să dea o explicație fiilor săi pentru acel gest indecent. Prin urmare, este posibil să-l fi acuzat pe Canaan de viol, ceea ce i-ar explica goliciunea. Presupunere ce ar avea sens, ținând cont că nu erau încă femei pe Pământ care să-i satisfacă băiatului poftele sexuale, mai ales dacă el era la vârsta adolescenței, când hormonii își fac de cap mai mult decât de obicei. Dacă a fost sau nu un viol, prea puțin contează. Important e că tânărul Canaan a găsit în cele din urmă o femeie cu care să se împerecheze iepurește, el având conform Bibliei 11 fii.

Două tentative diferite de viol homosexual sunt descrise în Biblie într-un mod aproape identic. În primul caz, descris în Facerea, când doi îngeri au înoptat în casa lui Lot din Sodoma, locuitorii tumblr_msttwmACPy1sc75r4o1_500orașului au apărut la ușa lui Lot, cerându-i pe cei doi străini pentru a-i viola. Lot a încercat să negocieze cu ei: „Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!” (19:8). Văzând că mulțimea refuză să accepte fetele, îngerii l-au tras pe Lot înauntru iar pe excitații Sodomei „i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa” (19:11). Ca pedeapsă, a doua zi Sodoma a fost distrusă complet, împreună cu alte câteva cetăți din apropiere. Cel de-al doilea caz apare în Cartea Judecătorilor, unde un levit, împreună cu concubina sa și un servitor, au înoptat în Ghibeea, în casa unui bătrân din neamul lui Veniamin. Locuitorii cetății au apărut la ușa bătrânului și i l-au cerut pe levit, pentru a-și satisface poftele sexuale cu el. Bătrânul a încercat să ajungă la o înțelegere cu ei, la fel ca Lot: „Iată, eu am o fiică fecioară şi el are o concubină; vi le voi scoate, ca să le cunoaşteţi pe ele şi să faceţi cu ele ce vă place; iar cu omul acesta să nu faceţi această nebunie!” (19:24). Văzând că mulțimea nu acceptă trocul, levitul „a luat pe concubina sa şi a scos-o în uliţă. Iar ei au cunoscut-o pe ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa, şi la ivirea zorilor au părăsit-o” (19:25). Dimineața, omul și-a găsit concubina moartă în pragul ușii. A luat-o pe un măgar iar când „a ajuns la casa sa, a luat un cuţit şi, apucând pe concubina sa, a tăiat-o bucăţică eu bucăţică în douăsprezece părţi şi le-a trimis în toate hotarele lui Israel”. Urmarea a fost un război între cei din tribul lui Veniamin și restul triburilor israelite, la ordinul lui Yahweh, în care „Israeliţii s-au întors la fiii lui Veniamin şi i-au lovit cu sabia în cetate: şi oameni şi vite şi tot ce au întâlnit în toate cetăţile şi toate cetăţile ce-au întâlnit în cale le-au ars cu foc” (20:48). Din fericire, zeul a fost mai îndurător cu acești păcătoși, care nu au avut soarta locuitorilor Sodomei. Pentru că au rămas din tribul lui Veniamin doar vreo șase sute de bărbați, restul israeliților le-au făcut cadou patru sute de virgine din Iabeș-Galaad. Cei rămași fără femei au fost învățați să răpească fetele din Șilo ieșite la horă, astfel salvându-se seminția lui Veniamin. Dacă ar fi fost violat levitul în Ghibeea, n-ar fi murit câteva zeci de mii de oameni, și nici n-ar fi fost răpite și violate câteva sute de virgine. Ăsta da exemplu de înțelepciune a dumnezeului biblic!

Incestul nu apare în Biblie doar în povestea lui Lot, care și-a lăsat ambele fiice însărcinate. Adam și Eva erau frate și soră, fiind copiii aceluiași tată. Copiii lor s-au împerecheat între ei pentru a putea popula Pământul. La fel au făcut și urmașii lui Noe. Avraam și fratele său, Nahor, s-au căsătorit cu nepoatele lor. Isaac, fiul lui Avraam și al Sarăi, a luat-o de soție pe Rebeca, fiica vărului său, Bethuel. Iacov, fiul lui Isac, s-a însurat cu fiicele lui Bethuel, Lea și Rahela. Iar Amnon, fiul lui David, și-a violat sora, pe Tamara. Incestul era acceptat în timpurile de demult de către poporul biblic, fiind condamnat abia după apariția Leviticului. Ceea ce nu a oprit acest fenomen, ci doar l-a ascuns mai bine.

Din Cartea Întâia a Cronicilor aflăm că „Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău în ochii Domnului şi l-a omorât” (2:3). Același lucru se afirmă și în Facerea 38:7. Nu știm care a fost acel păcat, însă bănuim că avea legătură cu sexul, din moment ce Ir nu a reușit să-și lase nevasta însărcinată. După moartea păcătosului, nevasta, pe nume Tamara (la fel ca fiica violată a lui David), i-a revenit fratelui său mijlociu, Onan. Acesta însă prefera să apeleze la coitus interruptus după fiecare act sexual: „el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său” (Facerea 38:9). Cum eronana de aşteptat, „ceea ce făcea el era rău înaintea lui Yahweh şi l-a omorât şi pe acesta” (38:10). Rămasă văduvă pentru a doua oară, Tamara a aşteptat să crească cel de-al treilea frate, Şela, până când s-a plictisit. Înfierbântată nevoie mare, ea a preferat un bărbat cu experiență în locul copilului Șela. Astfel încât, într-o zi s-a hotărât să se îmbrace ca o prostituată şi să îl seducă pe socrul său, Iuda. După ce au consumat fapta, ea a rămas însărcinată iar Iuda a păstrat-o pentru el. Rămas fără nevastă, fiul cel mic, Şela, probabil s-a văzut nevoit să-și verse sămânţa pe jos, la fel ca fratele său, Onan. Iar Yahweh a fost mulţumit, din moment ce nu s-au lipit de vreo pedeapsă nici Iuda, nici Tamara.

Probabil că zeul evreilor avea o slăbiciune pentru organul sexual masculin, altfel nu se explică de ce adepţii săi jurau întotdeauna cu mâna pe acesta, după ce şi-l ciopârţeau prin barbaria nuc480x270_25mită circumcizie sau, din punctul lor de vedere, „dovada legământului dintre evrei şi Yahweh”. Iată câteva exemple de jurământ: „Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: «Pune mâna ta sub coapsa mea şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu»” (Facerea 24:2-3). „Şi punându-şi sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea” (Facerea 24:9). „Apoi venindu-i lui vremea să moară, Israel a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: «De am aflat har în ochii tăi, pune-ţi mâna pe coapsa mea şi jură că vei face milă şi dreptate cu mine, să nu mă îngropi în Egipt!»” (Facerea 47:29). Dacă vă întrebaţi ce făceau supuşii lui Yahweh cu prepuţurile după circumcizie, ei bine, le colectau! „Iar Saul a zis: «Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui»” (PAwkwardMomentsBible_KingOfForeskinsrima carte a Regilor 18:25), „şi aduse David prepuţurile lor şi le înfăţişă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui” (Prima carte a Regilor 18:27). Ce făcea regele cu această colecție, nu putem decât să ne imaginăm, deși ar fi de preferat să ne abținem…

În Epistola Întâia către Corinteni, apostolul Pavel cere ca „femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit sexy%20nunsă vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică” (14:34-35). În aceeași epistolă, el ordonă ca femeile să se roage întotdeauna cu capetele acoperite: „Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul” (11:5); „femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri” (11:10). Oricât de misogin ar fi Pavel, se pare că sfaturile lui nu aveau atât de multă legătură cu supunerea femeilor în fața bărbaților. Ceea ce Pavel nu spune deschis, ci doar dă de înțeles, e faptul că femeile ar trebui să tacă și să stea acoperite în biserică pentru a nu atrage atenția îngerilor, implicit pentru a nu le stârni dorințe sexuale. În Facerea se spune că îngerii s-au împerecheat cu cele mai frumoase pământence: „Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit” (6:2). Din aceste împreunări nefirești au apărut uriașii: „În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le angel_malenaşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (6:4). Din cauza acestui mit și a altora asemănătoare, exista în antichitate teama că femeile ar putea atrage prin frumusețea lor zeii / îngerii, mai ales în lăcașurile de cult, despre care se presupunea că erau locuite de aceste entități. Pentru că niciun bărbat nu-și dorea ca femeia lui să fie violată de o ființă superioară lui (poate chiar și la capitolul potență), s-a stabilit ca reprezentantele sexului slab să-și ascundă atuurile fizice în prezența divinităților. Arabii au mers și mai departe, ei obligându-și femeile să se ascundă mereu sub voaluri asemănătoare celor purtate de ninja. Teama lor are totuși două explicații logice. Prima: când locuitorii cetății Sodoma s-au simțit atrași sexual de cei doi îngeri veniți în vizită, au fost pedepsiți prin distrugerea completă a orașului. A doua: ultima oară când se presupune că o femeie a fost vizitată de un înger s-a născut un băiat în numele căruia s-a înființat o religie care a produs mai multe războaie în ultimii 2000 de ani decât în toată istoria de până atunci a Pământului…

Prima menționare a sexualității în Biblie nu este cea referitoare la „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor”. Adam și Eva au făcut copii doar după ce au mâncat din fructul oprit. Este posibil ca fructul cunoașterii să nu fie decât o metaforă a cunoașterii sexuale. Aflând de fapta celor doi, Domnul i-a spus femeii: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni” (Facerea 3:16). De ce îi vorbea despre sarcină după ce a ea a mâncat din fructul cunoașterii? La rândul său, imediat după această întâmplare, Adam a botezat-o „Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” (3:20). Din nou ni se dă de înțeles că rezultatul mușcării din fructul oprit era capacitatea de reproducere. Cadam-and-eve-600pxă acea cunoaștere are legătură cu sexualitatea reiese din aceeași poveste: „după aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain” (4:1), de unde înțelegem că „a cunoaște”, în acest context, are sensul de „a face sex”. Și nu doar aici, ci și în alte pasaje biblice: „După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh” (Facerea 4:17); „Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set” (Facerea 4:25); „Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat” (Facerea 19:8); „Iar ei au cunoscut-o pe ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa” (Judecători 19:25). Astfel înțelegem și de ce erau goi Adam și Eva atunci când au fost surprinși printre copaci de bătrânul lor Tată ceresc, care se plimba prin Grădina Edenului pentru a se bucura de răcoarea serii…

Dacă incestul, homosexualitatea și violurile nu au fost îndeajuns pentru a ne face o idee cât mai vie despre sexualitatea biblică, există câteva pasaje ceva mai colorate, care ar da idei destule scenariștilor de filme XXX. Iată două dintre ele: „Şi s-a aprins după amanţii ei, cei cu trup ca de măgar şi cu înfierbântarea ca de armăsar. Şi aşa ţi-ai adus tu aminte de desfrânarea din tinereţile tale, când Egiptenii îţi strângeau sânii feciorelnici ai pieptului tău” (Iezechiel 23:20-21); „Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fic77377e279e150f2cef419573308deb4e ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute?” (Pildele lui Solomon 5:18-20). Însă niciunul dintre acestea nu se ridică la înălțimea poemului erotic Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament, ce se referă la dragostea dintre Solomon și Sulamita. Nereușind să elimine această carte biblică, teologii insistă că poezia nu este decât alegoria iubirii lui Yahweh pentru Israel ori a lui Isus pentru Biserică. Ipoteză pe care n-ar putea-o crede nici măcar copiii, deoarece poemul este în mod evident un elogiu adus îndeplinirii unor dorințe sexuale. Evreii obișnuiau să-l cânte în taverne, deoarece iudaismul apreciază pozitiv sexualitatea iar reproducerea este, până la urmă, esențială. Să vedem controversatul poem, care sub nicio formă nu poate fi despre iubirea dintre Isus și instituția Bisericii, ori despre Yahweh și poporul său, ci reprezintă doar dialogul dintre doi îndrăgostiți mult prea excitați, Solomon și Sulamita:

575312_373788922684929_1112621496_n– Sulamita: „Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!” (1:1-3). Biserica vrea să fie sărutată de Isus, deoarece sărutările lui sunt mai bune ca vinul, mirosul lui este balsam iar virginele îl iubesc? Biserica a fost dusă în cămările regelui și vrea să fie răpită de Isus?

– Sulamita: „Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars” (1:4-5). Dacă poemul nu îi aparține Bisericii Negre din Brașov, nu înțeleg cum poate fi arsă de soare, negricioasă și frumoasă.

– Sulamita: „Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o! Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?” (1:5-6). Biserica are frați care au trimis-o să păzească viile? Isus își păștea oile într-un loc necunoscut de Biserică? Avea tovarăși care și ei pășteau oi?

– Solomon: „Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între fenun-porn-103255mei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor! Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea! Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint” (1:7-10). Biserica seamănă cu un cal al unui faraon? Are obraji frumoși, cercei și gâtul împodobit cu mărgăritare? Are nevoie să poarte lănțișoare aurite?

– Sulamita: „Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules” (1:11-13). Isus se ascunde între sânii Bisericii?

– Solomon: „Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi” (1:14). Biserica are ochi de porumbiță?

– Sulamita: „Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii” (1:15-16). Isus era frumos și drăgălaș? Stătea cu Biserica pe iarbă ca într-un pat?

– Solomon: „Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete” (2:1-2). Biserica e printre fete ca un crin între spini?

– Sulamita: „Cum este mărul între copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este sexy-nun-and-priestrodul lui în gura mea! El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde” (2:3-6). Isus printre flăcăi era ca un măr între copaci? Ținea Biserica cu mâna stângă sub cap și cu dreapta de mijloc? Biserica are nevoie de vin, pentru că e bolnavă de iubire? Ei îi place să stea la umbra lui, în timp ce rodul său este dulce în gura ei? Asta nu este o metaforă clară a sexului oral?

– Solomon: „Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!” (2:7). Biserica doarme?

– Sulamita: „Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!” (2:8-10). Isus e ca o gazelă și trezește Biserica?

– Solomon: „Iarna a trecut, ploaia a încetat. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino! Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută” (2:11-14). Biserica are glas dulce și față plăcută?

– Sulamita: „Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart” (2:15-17). Isus saltă ca o căprioară? Niște munți îl despart de Biserică?

HailMaryNun010– Sulamita: „Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; «N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?» Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei” (3:1-4). Biserica îl caută pe Isus în pat, pe ulițe și în piețe? La dus în casa mamei ei? Biserica are mamă?

– Solomon: „Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!” (3:5). Biserica doarme?

– Sulamita: „Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, parc-ar arde smirnă şi tămâie, parc-ar arde miresme iscusit gătite? Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel. Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte. Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban. Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim. Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui!” (3:6-11). Isus e Solomon și s-a însurat?

– Solomon: „Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare HOT-sale-Sexy-font-b-nun-b-font-costume-3S1398-Free-shipping-transparent-font-b-nunfăcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi! Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta; şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Liban” (4:1-15). Biserica are ochi, sprâncene, păr, dinți, buze, gură, obraji, gât și sâni? E sora lui Isus?

– Sulamita: „Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce” (4:16). Cumva grădina cu roade scumpe, din care el trebuie să mănânce, e o metaforă pentru vagin? Biserica are vagin?

– Solomon: „Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!” (5:1). Isus se bucura de plăcerile vaginului și îi îndemna și pe alții să facă la fel?

– Sulamita: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi Sexy-Nun_thumb3este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar? Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc” (5:2-7). Isus a încercat să trezească Biserica, însă ea dormea ca un buștean? Străjerii au izbit-o și i-au luat vălul?

– Sulamita: „Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ? Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-priest1nchis, pană de corb. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate. Brațele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!” (5:8-16). Îl recunoaște cineva pe Isus în descrierea asta?!?

– Sulamita: „Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l căutăm şi noi cu tine? Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-şi pască turma acolo şi crini frumoşi s-adune. Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu, el printre crini îşi paşte iezii” (6:1-3). Biserica e cea mai frumoasă între femei?

– Solomon: „Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca Tirţa şi ca Ierusalimul dragă, dar ca şi oastea în război temută. Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire. Părul l_f4769e9bce21f09a1cc91634a49c8ef3tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu. Solomon are şaizeci de regine şi optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ţine! Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută? La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vița de vie şi dacă merii au înflorit. Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam” (6:4-12). Biserica e singură la părinți? Are ochi, dinți, obraji și văl străveziu? E ca Luna de frumoasă și ca Soarele de luminoasă?

– Solomon: „Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fața să ți-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de sexy-lace-up-nun-costumegrâu, încins frumos cu crini din câmp. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ți-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito! Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie. În finic eu m-aş sui – ziceam eu – şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere” (7:1-9). Biserica se numește Sulamita? Are picioare, coapse, gât, ochi, nas, cap, păr și sâni ca doi pui de căprioară?

– Sulamita: „Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la țară să petrecem! Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vița de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo îţi voi da dezmierdările mele. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat” (7:10-14). Biserica vrea să plece cu Isus la țară, unde să-i dea dezmierdările ei? Îi dă afrodisiace cum ar fi mandragorele? El o sărută?

– Sulamita: „O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sânul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea. Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii. Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde” (8:1-3). Biserica a fost născută de o femeie într-o casă? Își dorea ca Isus să-i fi fost frate și să fi supt de la sânul aceleiași femei? El își ținea mâna stângă sub capul ei și cu dreapta îi cuprindea mijlocul?

– Solomon: „Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia! Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela” (8:4-7). Biserica doarme? A fost născută sub un măr? Are mână și sân?

– Sulamita: „Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită? Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilpriest_ass_fucks_nunor, s-o lucreze şi să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint. Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei! O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei! Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi!” (8:8-14). Biserica are o soră mai mică, căreia nu i-au crescut încă sânii? Biserica are sâni?

Stă în prostul obicei al credincioșilor să interpreteze orice după bunul lor plac, mai ales Biblia. Însă în acest caz lucrurile sunt foarte clare, nelăsând loc de interpretări: Cântarea Cântărwomen blue eyes cgi sister nuns 1920x1200 wallpaper_www.wallpapername.com_92ilor nu este despre iubirea dintre Isus și Biserică ori dintre Yahweh și Israel, ci dintre Solomon și una dintre iubitele sale, Sulamita. Cântarea Cântărilor este un poem erotic ce și-a făcut loc în Vechiul Testament, pentru că evreii ridicau sexualitatea la loc de cinste, deși puritanii și-ar dori să dispară orice referire indecentă din cartea „sfântă”. Prin urmare, Biblia poate concura cu ușurință cu Kama Sutra care, deși este considerată tot de inspirație divină, măcar nu încearcă să își ascundă erotismul în spatele „sfințeniei”, recunoscându-și fățiș vulgaritatea.

La cât de mult este prezent sexul în paginile Bibliei, mai mult chiar decât într-un număr al revistei Playboy, de ce Biserica insistă să îl considere un păcat? Și cum s-ar putea numi Biblia cel mai corect în engleză: Holy Bible ori Horny Bible? Ori poate chiar 50 Shades of Yahweh?

About Claudiu-Gilian Chircu

Îmi merge mintea... pe 7 cărări şi în marşarier. Probabil asta înseamnă să fii dus cu pluta pe arătură. View all posts by Claudiu-Gilian Chircu

22 responses to “Misterele Bibliei: Sexul în Biblie

  • costel terebesi

    Claudiu,
    In Facere cap.6,tu intelgi prin Fiii Domnului,ingerii creati(imateriali) cei ce nu l au urmat pe Lucifer?
    Daca intelegem ca Fiii Domnului ar fi paminetni,evlaviosi,curati,ce au dus o viata de sfintenie,purificindu se ,devenind foarte puternici si transmitind ereditar calitatile lor urmasilor?

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Nu putem interpreta textele după cum avem chef, mai ales dacă interpretarea nu are logică. În primul rând, se face o diferențiere clară între „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor”. Știm că „fiicele oamenilor” sunt pământencele, prin urmare „fiii lui Dumnezeu” sunt entități diferite de oameni. Iar în folclorul iudaic și creștin singurele entități care se pot încadra în această categorie sunt îngerii. În al doilea rând, dacă erau niște pământeni, nu ar fi putut da naștere unor uriași. În aș treilea rând, dacă erau pământeni evlavioși și curați, ce au dus o viață de sfințenie, nu s-ar fi înmulțit răul pe Pământ, așa cum susține Biblia, ci dimpotrivă. Iar în al patrulea, folclorul iudaic explică exact cine erau ei și ce s-a întâmplat. Povestea completă se găsește în Cartea lui Enoh, unde se spune clar că „fiii lui Dumnezeu” erau îngeri, Veghetorii lui Azazel. În concluzie, lucrurile sunt clare în această privință, așa că nu putem interpreta după cum ne place.
    În plus, în mitologia evreilor nu există nici Lucifer, nici povestea lui. După cum se observă, lipsește cu desăvârșire din Vechiul Testament. Iar Azazel, personajul principal negativ, nu a făcut nimic din ce se consideră că a făcut Lucifer. Nici nu a vrut să-l detroneze pe Dumnezeu, nici nu a dus un război în Cer, nici nu a fost aruncat pe Pământ, nici nu s-a transformat în demon. Azazel doar i-a convins pe ceilalți Veghetori să facă sex cu pământencele, și le-a dat oamenilor câteva dintre „secretele Cerului”, la fel ca Prometheu al grecilor. Și nu se spune nicăieri că îngerii ar fi imateriali. E doar o concepție eronată, inventată mult mai târziu, diferită complet de cea originală.

  • costel terebesi

    În Vechiul Testament expresia “fiii lui Dumnezeu” întotdeauna se referă la îngeri : „Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei” (Iov 1,6); „Şi iarăşi au venit într-o zi îngerii lui Dumnezeu să se înfăţişeze înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei să se înfăţişeze înaintea Domnului”( Iov 2,1); „Atunci când stelele dimineţii cântau laolaltă şi toţi îngerii lui Dumnezeu Mă sărbătoreau? (Iov 38,7). Matei 22,30 spune, „Căci la înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer”,deci indică faptul că îngerii nu se căsătoresc. Cu toate acestea, acest inconvenient nu ar putea fi înlăturat decât dacă interpretarea textului nu spune în mod necesar că “îngerii nu sunt în măsură să se căsătorească”. Totuşi, textul indică faptul că numai acei îngeri nu se pot căsători. Matei 22,30 se referă la “îngerii din cer”. El nu se referă la îngerii căzuţi, cărora nu le pasă de ordinea pe care Dumnezeu a rânduit-o pentru creaţie şi caută în mod activ modalităţi prin care să distrugă planul lui Dumnezeu. Faptul că îngerii sfinţi ai lui Dumnezeu nu se căsătoresc nu înseamnă în mod necesar că acelaşi lucru este valabil în cazul lui satan şi a demonilor săi.Concluzia este ca “fiii lui Dumnezeu” erau ingerii cazuti. Da, este o “contradicţie” interesantă să spui că îngerii sunt lipsiţi de sex şi apoi să spui că “fiii lui Dumnezeu” erau îngeri căzuţi care au procreat prin căsătoria cu fetele oamenilor. Totuşi, chiar dacă îngerii sunt fiinţe spirituale „Îngerii oare nu sunt toţi duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii? (Evrei 1,14), ei pot lua forma fizică a oamenilor „Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat (Marcu 16:,5). Bărbaţii din Sodoma şi Gomora au dorit să aibă relaţii sexuale cu doi îngeri care erau împreună cu Lot „Cei doi Îngeri au ajuns la Sodoma seara, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Şi văzându-I, Lot s-a sculat înaintea Lor şi s-a plecat cu faţa până la pământ, Şi a zis: “Stăpânii mei, abateţi-vă pe la casa slugii Voastre, ca să rămâneţi acolo; spălaţi-Vă picioarele, iar dimineaţă, sculându-Vă, Vă veţi duce în drumul Vostru”. Ei însă au zis: Nu, ci vom rămâne în uliţă.Iar el I-a rugat stăruitor şi S-au abătut la el şi au intrat în casa lui. Atunci el Le-a gătit mâncare, Le-a copt azime şi au mâncat.Dar mai înainte de a Se culca Ei, sodomenii, locuitorii cetăţii Sodoma, tot poporul din toate marginile; de la tânăr până la bătrân, au înconjurat casa,Şi au chemat afară pe Lot şi au zis către el: “Unde sunt Oamenii, Care au intrat să mâie la tine? Scoate-I ca să-I cunoaştem!” (Geneza 19,1-5). Este plauzibil că îngerii să fie capabili să ia formă fizică umană, chiar până la a replica sexualitatea umană şi posibil chiar să fie capabili de reproducere. De ce îngerii căzuţi nu săvârşesc acest lucru mai des? Se pare că Dumnezeu i-a închis pe îngerii căzuţi care au comis acest păcat grav, astfel încât ceilalţi să nu mai facă acelaşi lucru „Iar pe îngerii care nu şi-au păzit vrednicia, ci au părăsit locaşul lor, i-a pus la păstrare sub întuneric, în lanţuri veşnice, spre judecata zilei celei mari”.(Epistola lui Iuda 1,6). Scrierile apocrife ,precum si comentatorii timpurii evrei sunt unanime în aceea că “fiii lui Dumnezeu” menţionaţi în Geneza 6:1-4 se referă la îngerii căzuţi.
    În „Cocoşul negru” Victor Eftimiu o spune în mod biblic şi teologic, într-o tiradă a lui Lucifer: „Am fost înfrânt în ceruri, rămasu-mi-a pământul/De nu pot face singur eu stric ce face Sfântul”.” Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineţii! Cum ai fost aruncat la pământ, tu, biruitor de neamuri!”(Isaia 14,12). Isus a spus: “Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din cer.” (Luca 10,18).
    „…Aşa zice Domnul Dumnezeu: Tu erai pecetea desăvârşiri, deplinătatea înţelepciunii şi cununa frumuseţii.Tu te aflai în Eden, în grădina lui Dumnezeu; hainele tale erau împodobite cu tot felul de pietre scumpe: cu rubine, topaze şi diamante, cu crisolit, onix şi iaspis, cu safir, smarald, carbuncul şi aur; toate erau pregătite şi aşezate cu iscusinţă în cuibuleţe şi puse pe tine în ziua în care ai fost făcut.Tu erai heruvimul pus ca să ocroteşti; te aşezasem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor celor de foc.Fost-ai fără prihană în căile tale din ziua facerii tale şi până s-a încuibat în tine nelegiuirea” (Iezechiel 28,12-15).
    “Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început.” (1 Ioan 3,8) “Şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana.” (Apocalipsa 12,9).
    Lucifer a fost creat de Dumnezeu, aşa cum au fost creaţi şi toti ceilalţi îngeri (Efeseni 3,9). Lucifer a fost un înger. Frumuseţea lui Lucifer era fără cusur şi ameţitoare. Înţelepciunea lui era perfectă. Strălucirea lui era înspăimântătoare. Ezechiel 28,13 pare să spună că glasul său fusese anume pregătit pentru a fi un muzician desăvârşit. Unii cred că el conducea corul îngerilor.
    Să nu uitam că Lucifer era o ființa creată și tot ce avea erau daruri primite de la Dumnezeu. Dacă Domnul nu i le-ar fi dat, el nu ar fi avut nimic și nu ar fi fost nimic.Totuși, el a uitat lucrul acesta important, deși se afla în imediata apropiere a lui Dumnezeu.” Ai fost fără prihană în caile tale, din ziua când ai fost făcut, până în ziua când s-a gasit nelegiuirea în tine. ” (Ezechiel 28,15). Remarcam în special doi termeni: “fără prihană” și “nelegiuire”. Al doilea termen ¨(nelegiuire, păcat) este inclus în primul (fără prihană, fără pacat). Aceasta înseamnă că, în ideea de desăvârșire, de perfecțiune, este curpinsă posibilitatea de a apărea nelegiuirea (chiar și in cer!). Cum a fost posibil ca nelegiuirea sa se găsească într-o ființa creată “fără prihană”, dacă desăvârșirea nu ar ingadui apariția ei? Neleguirea nu ar fi putut apărea într-o ființă desăvârșită decât daca a fi desăvârșit includea toate posibilitațile, deci și pe aceasta. Fapt care s-a și întâmplat. În universul lui Dumnezeu, conceptul de “desăvârșire” include libertatea morală, capacitatea de a alge între bine și rău.
    “Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei, dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.” (Apocalipsa 12,7-9).
    Lucifer a câştigat susţinerea unei treimi dintre îngeri (Apocalipsa 12,3- 4) şi a produs o revoltă în cer. Dumnezeu nu a avut de ales decât să îl alunge pe Lucifer şi pe îngerii lui. Aceasta a fost, de departe, cea mai mare bătălie ce a avut vreodată loc. Ţinta lui Lucifer a fost să uzurpe tronul lui Dumnezeu chiar dacă acest lucru ar fi dus la o crimă. (Ioan 8,44) După expulzarea sa din cer, Lucifer a fost numit Satana (adeversar) şi diavol (defăimător), iar îngerii săi au fost numiţi demoni

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Nu pot să nu mă întreb care e rostul comentariului tău. L-ai scris ca să confirmi părerea mea? Să mă contrazici? Nu prea se înțelege… Oricum, în prima parte văd că te-ai chinuit să-mi demonstrezi că „fiii lui Dumnezeu” sunt îngeri, deși eu am spus asta deja. Citatele despre Lucifer din Noul Testament sunt egale cu zero. Dacă ai fi citit cu atenție afirmația mea, poate ai fi înțeles ce am spus: „în mitologia evreilor nu există nici Lucifer, nici povestea lui”. Mitologia evreilor, nu a creștinilor. Vechiul Testament e scris de evrei, Noul Testament de creștini. Nu face confuzii între cele două dacă vrei să înțelegi Biblia! Ai observat cât de diferite sunt mitologia creștinilor și cea a evreilor? În Noul Testament se afirmă că îngerii sunt entități spirituale, însă în Vechiul sunt trupești, la fel ca oamenii. Îngerii din folclorul iudaic mănâncă, fac sex, se bat cu oameni. Pentru evrei nu erau entități energetice, ci materiale, ca și noi. Repet, că poate nu m-am făcut înțeles spunând un lucru o singură dată: Lucifer nu există în folclorul evreilor! Nu e nici în Vechiul Testament, nici în alte scripturi, neincluse în Biblie. Ai adevărul despre el pe larg aici: https://secretelezeilor.wordpress.com/2012/03/16/lucifer-in-biblie/. Pasajele din Isaia și Iezechiel nu sunt despre Lucifer! Citește cu atenție Biblia, nu lua de bun tot ce îți spun popii la biserică. Pasajul din Isaia este despre regele Babilonului, iar cel din Iezechiel despre regele din Tir. Iar simplul fapt că Lucifer sau căderea lui sunt complet inexistente din religia evreilor dovedește că e vorba doar despre un mit inventat de creștini. Hai să studiem Biblia înainte de a ne arunca în afirmații, ca să nu vorbim doar ca să nu pierdem timpul. Și hai să și înțelegem ce e scris în ea, nu ce ne-am dori să fie scris.

  • costel terebesi

    Isaia 14,12-14,contextul acestui pasaj este o trimitere la împăratul Babilonului, aşa cum este prezentat cu mandrie in splendida sa lucrare. Cu toate acestea, puterea regelui Babilonului este sustinuta de fortele raului.Regele muritor ar pretinde că scaunul lui de domnie a fost superior celui al lui Dumnezeu sau că el a fost Cel Prea Înalt. Puterea din spatele regelui babilonian este Lucifer, fiu al zorilor. Lucifer este doar un alt nume pentru Satan, care în calitate de şef al răului lumii este real, deşi invizibilă, puterea a stat in spatele conducătorilor succesivi ai Tirului, Babilon, Persia, Grecia, Roma
    Ezechiel 28,11-19,acest pasaj pare să fie adresat “regele Tirului.” În realitate, el trece dincolo de rege la cel care se află în spatele regelelui Tirului . În ambele pasaje Isaia şi Ezechiel, reprezentarea nu este data de Lucifer / Satan care nu se limiteaza la propria sa persoană, ci la lucru şi la planurile sale pământeşti prin prisma regilor şi conducătorilor care iau onoruri divine şi care, de asemenea ştiu acest lucru sau nu, regula este în spiritul şi în conformitate cu obiectivele Satanei
    Satana este principalul în spatele acestui sistem de lume coruptă.
    În versetul Ezechiel 28:14 se spune, “Ai fost heruvimul uns.” Acest lucru ne spune că nu este vorba despre un rege uman.Cuvântul heruvim este singular pentru heruvimi.
    ”Uns heruvim” se refera la imaginea din Grădina Edenului după ce Adam şi Eva au fost trimisi de Dumnezeu, si heruvimii au fost pusi sa pazeasca drumul spre pomul vieţii. De asemenea, atunci când Moise a făcut cutia milei şi a pus-o în Sfânta Sfintelor in cortul sau, slava lui Dumnezeu a venit şi a locuit între heruvimi. Ei au “acoperit” cutia milei cu aripile lor. Aşa că, acum vedem că Satana a fost un heruvim şi poziţia lui era de a păzi tronul lui Dumnezeu. Poziţia sa a fost cel al protejării sfinţeniei lui Dumnezeu.
    Biblia evreiasca
    Biblia ebraică (ori Scripturile evreiești), pentru evrei Tanah (în limba ebraică : , pronounțat [taˈnaχ] ori [təˈnaχ]; de asemeni Tanach, Tenak, Tenakh).Biblia ebraică, sau evreiască, este scrisă în limba ebraică antică, (“ebraica veche”), (conținând și câteva pasaje și un număr de cuvinte în aramaică). La evrei, Biblia mai este denumită Mikrá מקרא
    Biblia iudeilor e compusa din cele cinci carti ale lui Moise (Pentateuhul), o sectiune a Profetilor si o a alta a Scrierilor. Biblia evreilor cuprinde Vechiul Testament al crestinismului, insa nu cu toate cele 39 de carti ale acestuia, ci doar un numar de 24 de carti.
    Tora
    Tora sau Pentateuhul, care cuprinde cele cinci carti ale lui Moise (Facere, Iesire, Levitic, Numeri si Deuteronom), inseamna “Legea” si este cea mai importanta parte a Bibliei evreilor, reprezentand comunicarea directa a voii lui Dumnezeu.In sens larg, Tora cuprinde toate invataturile si cartile profetice si hagiografice, iar in sens restrans, ea reprezinta doar Pentateuhul. Tora mai contine si un numar de 613 porunci, incluzand pe cele 10, care sunt explicate in Talmud.
    Profetii
    Profetii (Nebiim) contine cuvintele lui Dumnezeu, dar scrise in cuvintele autorilor, adica ale profetilor. Cartile scrise de profeti sunt, in primul rand: Iosua, Judecatori, Samuel I, Samuel II, Regi I, Regi II, Isaia, Ieremia, Iezechiel, iar mai apoi inca o carte ce cuprinde alti 12 profeti: Osea, Ioil, Amos, Avdie, Iona, Miheia, Naum, Avacum, Sofonie, Agheu, Zaharia si Maleahi.
    Scrierile
    Scrierile (Ketubim) sunt carti comunicate in numele lui Dumnezeu, dar nu direct de la Dumnezeu. Scrierile cuprind urmatoarele carti: Psalmii, Proverbele, Iov, Cantarea Cantarilor, Rut, Plangerile lui Ieremia, Ecclesiastul, Estera, Daniel, Ezra, Neemia, Cronici I si Cronici II.
    Talmudul
    Talmudul este o alta carte importanta a iudaismului, ce cuprinde “Misna” si “Ghemara” (care in ebraica inseamna “adaugare”) si care reprezinta o interpretare a textelor din Biblie. Aceste scrieri ar fi mai mult niste comentarii avizate asupra textului sacru.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Ce rost are descrierea cărților evreiești? Ți se pare că nu știu ce sunt ălea sau doar vrei să te lauzi cu cunoștințele tale, ca să pari un erudit în ale religiei? Știm cu toții să căutăm pe Google dacă e neapărată nevoie de asemenea definiții.
    De unde știi că Satan a stat în spatele conducătorilor succesivi ai Tirului, Babilon, Persia, Grecia, Roma? Pe ce îți bazezi ipoteza asta? Pe absolut nimic, în afară de imaginație. Și n-au rost discuții în care ne confruntăm imaginația. Ori folosim argumente, ori nu, că fabulațiile nu impresionează pe nimeni. Să spui că Satan e în spatele lor pentru că așa vrei tu este exact ca în Evul Mediu, când mulți oameni erau acuzați de vrăjitorie, torturați și uciși pentru că așa vroiau inchizitorii. În mileniul III mergem pe dovezi, că părerile personale nu mai pot fi folosite ca argumente.
    Se vede că n-ai înțeles ce ai citit. „Ai fost heruvimul uns” nu înseamnă că Satan era în spatele regelui Babilonului. În primul rând, acea propoziție susține că regele a fost un heruvim, nu că un fost heruvim s-ar afla în spatele lui. Iar în al doilea, ar trebui să înțelegi metafora. Dacă eu spun despre o fată că este un înger pe Pământ, înseamnă că ea chiar este un înger și nu un om?!? Nu, e doar o metaforă! Și ar trebui să știi asta din moment ce voi, credincioșii, interpretați metaforele biblice cum aveți chef. Prin puritatea sa sufletească, datorată credinţei sale, regele era desăvârşit în ochii lui Yahweh, care îi pregătise deja un loc în rai şi chiar un rol de înger (heruvim). Fiind foarte credincios, se poate spune că regele era aproape de Yahweh, exact ca un heruvim. Despre oamenii credincioşi se spune chiar şi astăzi că sunt mai aproape de Dumnezeu, iar despre cei care îşi pierd credinţa că s-au îndepărtat de Dumnezeu. Când afacerile regelui au început să producă averi, acesta a uitat de credinţă şi de zeul său, considerându-se el însuşi un zeu pe Pământ („Din pricina întinderii negoţului tău, lăuntrul tău s-a umplut de nedreptate şi ai păcătuit”). Pierzându-şi credinţa s-a îndepărtat de Yahweh, adică, metaforic vorbind, a căzut din locul pe care îl ocupase în preajma dumnezeului său. Observăm că afacerile pe care regele le întreprindea erau cam necurate, din moment ce Yahweh se referă la „mulţimea nelegiuirilor tale, săvârşite în negoţul tău nedrept”. Aceste afaceri plus aroganţa regelui din Tir l-au mâniat pe Yahweh, ducând la pierderea locului din rai pe care şi-l câştigase anterior prin credinţă. Unde vezi tu vreun Satan în spatele regelui?!? Ți-am recomandat să citești cu atenție articolul ăsta: https://secretelezeilor.wordpress.com/2012/03/16/lucifer-in-biblie/. Ai aici toate argumentele. Dacă nu ești de acord cu ele, aștept contraargumente, nicidecum fabulații imaginate, bazate pe absolut nimic.
    Până și părerea oficială a Bisericii Ortodoxe române este că în Isaia 14:12 şi Iezechiel 28:11-19 nu este vorba despre îngerul decăzut, ci despre regele Babilonului şi cel al Tirului, iar acele pasaje au fost aplicate ulterior Satanei. Păi tu contrazici și Biserica ta, pentru că imaginația ta e mai bogată?
    Dacă vrei să demonstrezi că mă înșel, folosește argumente logice și citate reale, nu interpretări după cum bate vântul. Altfel nu reușești decât să pierzi timpul tău și pe al meu. Iar eu nu am timp să învăț fiecare credincios ce scrie în Biblia pe care o venerează fără a o înțelege.

  • samir

    am citit si eu pina la un anumit punct,dar mi-am pierdut interesul deoarece excluderea unor variante nu mi se pare corecta.exemplu= ingerii din casa lui lot puteau fi de sex feminin astfel se explica cererea celorlalti….acum alt aspect=prima porunca a lui D-zeu catre adam si eva a fost… cresteti,inmultiti-va si stapaniti pamantul….deci descoperirea sexualitatii doar cand au muscat din (mar) pica.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Vai… Cum de nu m-am gândit la asta? Îți mulțumesc pentru că m-ai luminat! Tu chiar nu observi neregulile poveștii? Le-a spus să crească și să se înmulțească imediat după ce i-a făcut, însă primul lor copil s-a născut abia după izgonirea din Grădină. Adică peste câteva sute de ani, după cum susțin teologii! Tot atunci le-a zis: „Iată, vă dau toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Iar tuturor fiarelor pământului şi tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor ce se mişcă pe pământ, care au în ele suflare de viață, le dau toată iarba verde spre hrană” (1:29-30). Însă în capitolul 2 se spune că „Pe câmp nu se afla nici un copăcel, iar iarba de pe el nu începuse a odrăsli, pentru că Domnul Dumnezeu nu trimisese încă ploaie pe pământ şi nu era nimeni ca să lucreze pământul. Ci numai abur ieşea din pământ şi umezea toată faţa pământului”. În mijlocul acestui pământ arid a făcut Grădina Edenului, unde „a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat”. Păi cum le dădea „toată iarba ce face sămânţă de pe toată faţa pământului”, când nu era iarbă pe suprafața pământului?!? În primul capitol face oamenii în același timp. În al doilea îl face pe Adam primul. La fel e și contradicția înmulțirii: în primul capitol le spune să se înmulțească, iar în al doilea îi pedepsește pentru asta.
    Cât despre îngerii de sex feminin, hai să nu fabulăm. Înainte să se ducă în Sodoma, Biblia spune că Avraam a văzut „trei Oameni”, „om” având sensul de „bărbat”. În folclorul iudaic și creștin nu există îngeri de sex feminin. La evrei sunt toți masculi, iar pentru creștini sunt asexuați. În mitologia ebraică, inclusiv în Biblie, îngerii s-au împerecheat cu „fetele oamenilor”, ceea ce subliniază ideea masculinității lor. Cuvântul „sodomie” vine de la Sodoma unde, conform mitologiei creștine, bărbații practicau sexul anal, mit pornit exact de la episodul cu îngerii. Ceea ce subliniază încă o dată că aceia nu erau de sex feminin. Așa că ipotezele tale sunt absurde și nu pot fi sprijinite sub nicio formă.

  • costel terebesi

    Mindria face din inger diavol,iar smerenia face din diavol inger! Aroganta si Mindria sunt arme autodistructive. Daca vrei sa te respect, sa te ascult si sa te inteleg, atunci primul pas este sa ma respecti, asculti si intelegi. Pentru mine omenia si bunul simt sunt criterii esentiale in relatiile dintre oameni.Nu m am abatut de la niste regulile elementare de bun simt.Cred ca nu am folosit un limbaj arogant si jignitor la persoana ta sau la ce scrii tu,Claudiu.?! Dialogul trebuie sa fie civilizat,sa ne respectam unii pe altii,indiferent de opinii. N as fi cu nimic mai bun decit tine,daca as proceda la fel.De ce respiri rautate si aroganta? Fiecare om are libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public. Tu nu detii adevarul absolut.Nimeni nu detine adevarul absolut.Fiecare om isi construieste propriul adevăr în funcţie de informaţiile pe care le are, de mediul si modul în care a fost crescut, de lucrurile în care crede, de cei din jurul lui. Privesc oamenii din jurul meu si vad cum toti cred ca detin adevarul absolut si toti ceilalti gresesc. Oamenii sunt mult prea mici pentru a atinge adevarul absolut.Fiecare isi apara universul strimb in numele adevarului propriu. Persoanele care tind sa-si dea singure dreptate sunt cele mai indepartate de adevar.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Ți se pare că am folosit un limbaj arogant și jignitor? Ce anume te-a jignit? Faptul că ți-am spus că te înșeli? Poate argumentele pe care ți le-am dat pentru a-mi susține punctul de vedere? Ori poate faptul că mi-am pierdut timp pentru a-ți da un răspuns complex, în loc să te tratez de sus și să-ți arunc trei cuvinte ca răspuns?
    Nu vreau nici să mă respecți, nici să mă asculți, nici să mă înțelegi. Nu ți-am cerut asta nici ție, nici altora. Nu am nevoie de respectul sau înțelegerea nimănui. Nu am nevoie de confirmările ori de aprobările celorlalți. Eu nu am așteptări de la restul. Nu-mi pasă în ce cred alții sau cum cred, atât timp cât credința lor nu mă afectează în mod direct sau indirect. Nu-mi pasă nici dacă îmi acceptă cineva părerea, nici dacă nu o face. Pentru mine atât tu, cât și ceilalți care îmi lasă comentarii, sunteți niște necunoscuți. De ce m-ar afecta în vreun fel părerea unor necunoscuți? De ce aș vrea să mă respecte, asculte sau înțeleagă niște oameni cu care probabil nu mă voi întâlni niciodată? Ce aș avea de câștigat dacă niște necunoscuți mi-ar accepta ideile? Ceea ce vezi scris pe blogul ăsta reprezintă părerile mele, pe care mi le voi exprima întotdeauna liber. Și mi le exprim în spațiul meu. Nu în al altora, pentru că nu mă interesează să schimb părerea cuiva. Cred că am dreptul să îmi expun punctul de vedere. Dacă e cineva de acord cu mine, să fie sănătos. Dacă nu e, la fel. Aici apare una dintre marile diferențe dintre noi doi. Tu ai simțit nevoia să comentezi în spațiul meu, să încerci să-mi arăți că greșesc și că tu ai dreptate, să încerci să-mi schimbi părerea pentru a o accepta pe a ta. Și mă acuzi pe mine că respir răutate și aroganță? „N as fi cu nimic mai bun decit tine,daca as proceda la fel”. Vrei să te simți mai bun decât mine, vrei să te cred mai bun decât mine. Pentru tine este importantă părerea mea, altfel nu ți-ai fi pierdut atâta timp pentru a încerca să mi-o schimbi. Iar asta e doar problema ta. Mie nu-mi pasă, deși ție da. Te-aș sfătui să te bucuri de viață în loc să-ți pierzi timpul cu nimicuri inutile însă, sincer să fiu, nu-mi pasă cum îți trăiești viața.
    Ți-am dat niște argumente în comentariul precedent. Dacă ai fi vrut un dialog în care să facem schimb de idei, din care să învățăm amândoi câte ceva, ai fi continuat dialogul într-un mod civilizat, aducând contraargumente la argumentele mele. În schimb le-ai ignorat complet, preferând să mă acuzi de răutate și aroganță. Ceea ce demonstrează din nou că nu te interesează decât să îmi schimbi părerea. Și nu pot decât să zâmbesc. Și să îți mulțumesc pentru că mă consideri atât de important pentru tine, deși mie nu-mi pasă. 🙂
    Ți-am acordat dreptul de a-ți exprima liber părerea în spațiul meu. Nu te-am cenzurat, nu ți-am interzis nimic, deși faci afirmații eronate. Din politețe chiar mi-am consumat o parte din timp pentru a dialoga cu tine. Mai mult de atât nu ai dreptul să îmi ceri. Dacă totuși o faci, o faci pe riscul tău. Fiecare trebuie să suporte consecințele acțiunilor sale.

  • costel terebesi

    Claudiu,
    Adam a avut buric?

  • Claudiu-Gilian Chircu

    E o întrebare retorică, nu aștept un răspuns. Din moment ce ai ignorat tot ce ți-am scris mai devreme, rămânând fixat pe același lucru, dialogul dintre noi se oprește aici. Poate ție îți place să răspunzi doar la ce îți convine și când îți convine, însă eu n-am timp de pierdut cu asemenea copilării.

  • costel terebesi

    In versiunea „Sânta Scriptură a Vechiului şi a noului Testamentu”, 1874, citim la Isaia 14:12 astfel: „Cum ai căzut din cer, Lucifere, fiu al aurorei!“.In alte versiuni nu mai apare.

  • costel terebesi

    Daca Adam a existat!?

  • costel terebesi

    Dacă avem în vedere actul facerii lui, n-ar trebui să aibă..El a fost creat direct de Dumnezeu din tarina pamintului,deci nu a fost nascut dintr o femeie. “Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu”( Geneza 2.7 ).Adam a fost primul om. Nefiind nascut din femeie, putem afirma ca nu a avut cordon ombilical, asadar nu avea nici buric.DAR !Dumnezeu nu face ceva in mod inutil.Unul din atributele lui Dumnezeu legat de spiritualitatea Lui,este Prestiinta Sa. Dumnezeu le prestie pe toate,dar nu le predestineaza,tinind cont de libertatea fapturilor.Prestie ce vor face ele in mod liber. In prestiinta Sa Dumnezeu a stiut inca de la „inceput „ca omul o sa cada in pacat, a anticipat chiar jertfa Fiului Sau :”taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta”Cu anticipaţia cu care Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva cu organe genitale, cu aceeaşi anticipaţie putea să-i facă şi cu buric. Dumnezeu nu lucreaza nimic inutil! . Sunt multe întrebări la care nu vom putea răspunde niciodata. Mintea omeneasca e neputincioasa sa L inteleaga pe cel Nemarginit,Necuprins si Etern.Numai Cel ce a creat lumea vazuta si nevazuta poate raspunede! Asa cum raspunsul la intrebarea “cum a aparut Dumnezeu?” nu o vom afla niciodata pentru ca mintea noastra e incapabila de a dezlega misterul,asa nu vom sti multe!

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Costele, tu ești sănătos la cap?!? Sărind peste partea în care tu chiar crezi că un om a fost făcut din pământ, ceea ce e semn de idioțenie totală, când eu îți reproșez că răspunsul tău la toate întrebările mele este întrebarea dacă Adam a avut buric, tu continui cu Adam și cu buricul?!? Măi, omule, ție îți lipsesc multe doage la cap! Nu înțelegi ce ți se spune, ești fixat pe niște idei copilărești, crezi în povești fantastice cu oameni fără buric, făcuți din pământ… N-ai nici măcar cei 7 ani de acasă, ca să răspunzi atunci când ești întrebat ceva. Indiferent ce te întreb, tu continui cu delirul tău! Du-te la un control, că ai nevoie! Nu-ți pierde timpul cu psihologi, ci treci direct la psihiatri, că la tine e grav! Gata, am terminat-o cu rahaturile tale! De ce naiba să îmi pierd timpul cu toți nebunii?!? Du-te la biserică, povestește-i popii tot ce te frământă, sau unui psihiatru, și toată lumea e mulțumită. Ți-am dat prea multă atenție din bun simț, însă mulți nu merită. Și te miri că am ceva cu credincioșii, când toți peste care dau sunt nebuni și idioți…

  • costel terebesi

    Strămoşului omului contemporan este omul religios,homo religiosus. Carl Gustav Jung descrie structura umanului atât la nivel de intelect prin conştient, inconştient personal şi inconştient colectiv, cât şi la nivel sufletesc, prin persoană, sine şi arhetip.
    Omul a fost inzestrat la creatie cu toate darurile. O unitate,o armonie intre toate darurile primite il ajuta pe om sa se desavirseasca.Individul se raporteaza la realitate prin Constiinta.Inconstientul personal contine perceptii subliminale, elementele informaţionale care s-au uitat pe parcursul existenţei noastre, pe parcursul vieţii , diferitele experienţe sufleteşti pe care le-a avut un om de la primele începuturi ale vieţii sale până la maturitate si structuri spirituale înnascute, aşa numitele arhetipuri. Inconştientul colectiv este cel mai adânc şi extins strat .El conţine imagini originare, comune întregii omeniri. In constiinta umanitatii imaginile primordiale niciodata nu au fost . El este identic in toţi oamenii şi constituie astfel un fundament psihic universal de natură suprapersonala.În inconstientul colectiv apar în primul rând o serie de arhetipuri specifice existenţei individuale ale fiecărei persoane şi care au fost transmise de-a lungul timpului.Asemanarea.arhetipurilor de acest tip la un grup de persoane conferă unitate de idei şi comportamentală grupului respectiv. Omul fara religie ,nereligios, „în stare pură”, este foarte greu de găsit în realitate, chiar şi în cele mai desacralizate societăţi,el pastreaza încă urmele unei valorizări religioase a lumii, anumite comportamente,ritualuri( fara semnificatie religioasa),simboluri,mituri.
    Inconştientul colectiv este identic la toate persoanele, independent de spaţiu şi de timp. Vom regăsi în acest inconştient colectiv forme spirituale colective şi instincte înnascute: forme spirituale care apar preformate în creier, deci aprioric, care preced orice experientă. In inconstientul colectiv apar în primul rând o serie de arhetipuri .Din categoria acestor forme spirituale fac parte arhetipurile gândirii. Arhetipul conferă psihicului de la bun început o orientare în funcţie de care se organizează acesta,este o structura spirituala înnăscuta, este model primitiv, etern, care contine imaginile străvechi ce constituie un fond comun pentru toată umanitatea. Jung: „…înţeleg prin ele forme sau imagini de natură colectivă care apar aproape pe tot pământul, ca elemente constitutive ale miturilor, şi în acelaşi timp ca produse autohtone individuale de origine inconştientă. Motivele arhetipale provin probabil din acele tipare ale spiritului uman care nu se transmit numai prin tradiţie şi migraţie, ci şi prin ereditate. Ultima ipoteză este indispensabilă, pentru că imagini arhetipale chiar complicate se pot reproduce spontan, fără nici o posibilitate de transmitere directă.”
    Imagini de natura colectiva,primordiale se reintilnesc în fiecare persoană, în orice timp istoric, în orice spatiu , impreuna cu amintirile personale. In practica sa de psihiatru,Jung a întâlnit persoane bolnave, care prezentau în vise şi halucinaţii structuri narative pe care nu le puteau dobândi prin socializare,educatie,etc. Dacă nu proveneau din mediu, atunci ele proveneau in mod ereditar. Aceste arhetipuri pot fi modificate, în bine sau în rău, pe parcursul vieţii omului, si în această forma modificata se transmit urmaşilor. Sunt anumite arhetipuri care se activeaza numai în anumite împrejurari specifice ale vietii,in rest ele ramin in satre de potenta.
    Imbinarea arhetipurilor cu unele împrejurări ale vieţii duce la constituirea a numeroase complexe autonome.Complexele autonome sunt de natura emoţionala si chiar afectiva şi sunt generate de interactiunea dinte un arhetip şi reflectarea în inconştient a unui eveniment deosebit din viaţa omului.Evenimentul poate fi o situaţie deosebita , cu personaje importante din viata si care primeste o directie anume prin interactiunea cu un anumit arhetip. Se constituie astfel nucelul complexului. În jurul acestui nucleu se acumuleaza în timp impresiile emoţionale provocate de situaţii similare, ale căror actori sunt în timpul primei copilării,mai ales membrii familiei,rudelor,etc.,iar mai târziu şi persoane din exterior.De regula evenimentul initial dispare din memorie in imprejurarile vietii, însa forta sa de iradiere psihica ramâne nestirbita ,dominind comportamentul persoanei pina la sfirsitul vietii. Un arhetip sanatos poate determina o orientare pozitivă a complexului care rezultă din el si invers, un arhetip maladiv poate duce la un caracter negativ al viitorului complex. Un numar mare de complexe autonome se gasesc în interiorul inconştientului personal. Două dintre ele se detaşează de celelalte: complexul eului si complexul „umbra” .Complexul eului ajuta inconştientul sa acţioneaze asupra conştientului, determinind astfel modul acestuia de a recepta realitatea. In complexul „Umbra”, se colectează toate experienţele negative ale omului, inclusiv toate pornirile de acest fel şi de care omului îi este ruşine.
    Tu ai rusine? E ruşinos să fii fără ruşine!

    Legatura dintre Constient si Inconstient , se infaptuieste prin intermediul a două procese, al progresiei şi al regresiei.
    Progresia psihică ,este responsabila cu acomodarea omului la diferitele modificări care intervin în mediul său,in viata sa.Ea realizeaza armonia dintre Constient si Inconstient prin complexul Eului. Complexul eului primeste diferiti stimuli din viata constienta a omului si i integreaza in dinamica complexe-arhetipuri.In acest mod se traduce adaptarea celui in cauza la existenta cotidiana.O plasticitate ridicata a Inconstientului determina o palsticitate corespunzatoare progresiei si deci adaptarea unui om la modificări majore ale vieţii sale sociale.
    Regresia psihică survine când informaţiile primite din exteror intrec posibilităţile de prelucrare ale inconştientului. Inconştientul se blocheaza la un moment din trecut, în care acomodarea cu exteriorul funcţiona, pentru a se odihni acolo, pentru a prelucra noul exterior cu instrumentarul trecutului.Apare o respingere, un fel de „odihna „care îi dă timp inconştientului să se reorganizeze.,sa poata prelucra noile informatii.

    La tine progresia psihica este de obicei limitată si adeseori esti in regresie.
    Să nu-ţi fie ruşine să spui ceea ce nu ţi-e rusine să gândeşti.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Acum te crezi și psiholog? Tu îți dai cu părerea despre un om pe care nu-l cunoști absolut deloc. Și nu oricum, ci crezându-te psiholog? Tu îi consideri pe alții limitați? Pe bune? TU?!? :))))))))))))
    Dacă tot copiezi pasaje din cărți, pentru a părea deștept, de ce nu copiezi cărți complete? Nu-și pierde nimeni timpul citind atât, dar măcar astfel ai avea bunul simț să specifici autorul și sursa.
    Atât timp cât refuzi să îmi răspunzi la întrebări, te anunț că ăsta e ultimul comentariu pe care ți-l mai aprob. Mă fac înțeles acum sau e nevoie de desene?

  • samir

    Eu recunosc ca nu sant asa documentat ca tine si nici nu am prea mult talent literar dar imi place sa iau lucrurile asa cum sint scrise(ca si tine).In ziua a6 D-zeu a facut omul-barbat si femeie,deci in viziunea lui cuvintul om se refera la ambele sexe,deci cuvantul om defineste atat femeia cat si barbatul.Cat despre decalajul mare, de sute de ani ,de cand le-a zis sa se inmulteasca si primul copil se explica prin faptul ca eva nu a fost prima sotie a lui adam ci lilith.Poate ne spui tu mai multe si despre aceasta varianta cu lilith.Parca in folclorul evreiesc ea e socotita prima femeie a lui adam.Cu stima.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: