Misterele Bibliei: Învierea lui Isus


  2882678_f520

Dacă tot sărbătoresc creștinii astăzi Paștele, e musai să vorbim despre învierea lui Isus. Măcar pentru a înțelege ce anume sărbătoresc ei.

Presupunând că Isus a existat, că a fost răstignit și că a înviat, întrebarea care mă roade este: după cât timp de la crucificare a înviat? Majoritatea creștinilor (și nu numai) vor da ca răspuns trei zile, pentru că asta spune Biblia. Dar se vor înșela. Biblia spune și că învierea a avut loc a treia zi de la crucificare. A treia zi înseamnă după trei zile? Sub nicio formă!

Toate cele patru evanghelii susțin că a fost răstignit vineri și că a înviat duminică, adică a treia zi. Prima zi este vineri, a doua sâmbătă iar a treia duminică. La Ioan, procesul lui Isus a avut loc de „Vinerea Paştilor, cam la al şaselea ceas”. Nu se spune cât a durat drumul de la Pilat până la Golgota, când a fost crucificat sau când a murit. La Marcu, „când L-au răstignit, era ceasul al treilea”, iar când „a fost ceasul al şaselea, întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”. La Matei, „de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea”, Isus dându-și duhul puțin după a noua oră. La Luca e aceeași poveste: „era acum ca la ceasul al şaselea şi11088336_680063748786431_4073749450665936278_n întuneric s-a făcut peste tot pământul până la ceasul al nouălea”. Înmormântarea lui (drumul până la mormânt, spălatul, îmbălsămatul și tot ce mai făcea parte din ritualul de înmormântare) a durat toată noaptea: „Şi ziua aceea era vineri, şi se lumina spre sâmbătă”. Pentru iudeii acelor vremuri, ziua începea la răsăritul Soarelui, moment considerat a fi prima oră a zilei. Cum în aprilie Soarele răsare în Israel în jurul orei 6:20 și apune la 19, ceasul al treilea al zilei este ora 9, ceasul al șaselea este ora 12, iar ceasul al nouălea este ora 15. Prin urmare, din trei evanghelii înțelegem că Isus a fost crucificat vineri, în jurul orei 12, și a murit puțin după ora 15. Însă când a înviat? La Matei, „după ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul”. La Marcu, „dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt”. Luca spune că „în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt”. Iar la Ioan, „în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric”. Cum Soarele răsare în jurul orei 6:20, aceea este ora la care femeile au descoperit mormântul gol, iar Isus înviase până la sosirea lor. Dar cum abia atunci începea a treia zi pentru evrei, odată cu răsăritul Soarelui, înseamnă că a înviat cu puțin timp înainte de sosirea femeilor la mormântul său, probabil nu cu mult după ora 6. Așadar, conform Noului Testament, Isus nu a fost mort trei zile, cum consideră în mod eronat majoritatea creștinilor, ci puțin mai mult de o zi și jumătate, aproximativ 39 de ore sau o zi și 15 ore.

Dacă tot am început să analizăm învierea, să o facem până la capăt. Povestea e binecunoscută: Isus a fost crucificat, după trei zile a înviat, apoi la un moment dat s-a înălțat la cer. Pe cât de simplu pare totul, pe atât de complicat este în Noul Testament. Cel mai important eveniment al creștinismului, pe care își bazează întreaga doctrină, ar fi trebuit să fie unul clar pentru toată lumea, sau măcar pentru cei patru evangheliști. Însă evangheliile se contrazic și la acest capitol.

Toți patru sunt de acord că primele persoane care au descoperit învierea au fost femei, numite de creștinism mironosițe. Însă când vine vorba despre numărul și identitatea acestora, lucrurile nu mai sunt atât de simple. Cine a vizitat prima oară mormântul și a realizat că Isus dispăruse?

Matei: două femei, „Maria Magdalena şi cealaltă Marie”.

Marcu: trei femei, „Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea”.

Luca: cel puțin cinci femei, „Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele”.

Ioan: o singură femeie, „Maria Magdalena”.

A fost una? Au fost două? Trei? Cel puțin cinci? Dacă nu putem ști câte au mers la mormânt, poate reușim să aflăm măcar când s-a întâmplat asta.

Matei: la răsărit, „când se lumina de ziua întâi a săptămânii”.

Marcu: tot la răsărit, „pe când răsărea soarele”.

Luca: „foarte de dimineaţă”.

Ioan: înainte de răsărit, „dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric”.

Intrarea mormântului era blocată cu o piatră foarte mare. Aceste femei cu număr incert, sosite într-o perioadă incertă a zilei, au găsit mormântul închis sau deschis?

Matei: era închis – „îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei”, ceea ce i-a înfricoșat pe paznicii mormântului, dar și pe mironosițele martore la acea apariție supranaturală.

Marcu: era deschis – „ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare”.

Luca: era deschis – „au găsit piatra răsturnată de pe mormânt”.

Ioan: era deschis – „a văzut piatra ridicată de pe mormânt”.

Doar Matei amintește de paznicii ce aveau rolul de a împiedica un eventual furt al cadavrului. Ceilalți trei evangheliști nu știu nimic despre asta. Sau dacă știu, nu vor să spună. Poate reușesc măcar să ne lămurească pe cine au întâlnit femeile la mormânt.

Matei: pe „îngerul Domnului” coborât din cer, a cărui înfățișare „era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada”.

Marcu: pe „un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb”.

Luca: „doi bărbaţi” cu „veşminte strălucitoare

Ioan: Maria Magdalena nu a văzut pe nimeni la început. A plecat de la mormânt și s-a întors cu „Petru şi celălalt ucenic”. Abia după ce aceștia s-au întors la ai lor, lăsând-o singură la mormânt pe Maria, ea a văzut „doi îngeri în veşminte albe”.

Până la urmă, erau bărbați sau îngeri? Era unul sau doi? Erau în fața mormântului ori în interior? Au fost văzuți la răsăritul Soarelui sau după câteva ore? Trebuie să apreciem că evangheliștii se pun de acord măcar într-o privință: Isus nu mai era acolo.

Care a fost reacția femeilor după descoperirea dispariției lui Isus?

Matei: „cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui”.

Marcu: „au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau”.

Luca: „întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi”.

Ioan: „Maria stătea afară lângă mormânt plângând”.

Dacă tot a înviat, Isus nu putea să nu li se arate adepților săi. Când și cui i s-a înfățișat prima oară?

Matei: Maria Magdalena și cealaltă Marie, „când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat”.

Marcu: „și înviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena”.

Luca: Pe drumul către „un sat care era departe de Ierusalim, ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus”, doi dintre ucenici „vorbeau şi se întrebau între ei. Și Iisus Însuşi, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei”.

Ioan: Rămasă singură în mormânt, după plecarea lui Petru și a celuilalt ucenic, Maria Magdalena a văzut doi îngeri. Ea „s-a întors cu faţa şi a văzut pe Iisus stând, dar nu ştia că este Iisus”.

Care au fost reacțiile discipolilor la primul contact cu Isus după înviere?

Matei: Pe Maria Magdalena și pe cealaltă Marie, „Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucuraţi-vă! Iar ele, apropiindu-se, au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat”.

Luca: Cei doi ucenici care mergeau spre Emaus nu l-au recunoscut, deoarece „ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască”.

Ioan: Maria Magdalena „nu ştia că este Iisus”, ea „crezând că este grădinarul”.

10530882_10152620580739669_6266632515398680074_nLa Matei, Maria Magdalena și cealaltă Marie l-au recunoscut imediat pe Isus. Marcu nu oferă detalii despre reacția ei. Însă la Luca și la Ioan, Maria Magdalena și cei doi ucenici nu l-au putut recunoaște. Presupunând pentru o clipă că ar fi adevărată această relatare, deși nu avem niciun motiv să o facem, de ce era Isus de nerecunoscut? Avea o înfățișare diferită? Dacă da, de ce? Ținând cont că a înviat cu trupul binecunoscut de discipolii săi, o înfățișare diferită este ilogică. Sau crease o iluzie optică, adică „ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască”? Dacă e așa, de ce iluzia asta nu s-a aplicat și în Evanghelia lui Matei, unde femeile l-au recunoscut din prima fără probleme?

În Evanghelia lui Ioan, dându-și seama că Isus trăiește, Maria Magdalena probabil a vrut să-l îmbrățișeze, de bucurie. Însă el a oprit-o. „Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu”, i-a zis Isus. Logica ne spune că nici după ce s-ar fi ridicat la cer nu ar fi putut fi atins de ea, din moment ce s-ar fi dus într-un loc inaccesibil ei. Seara, Isus a apărut în mijlocul ucenicilor săi și „le-a arătat mâinile şi coasta Sa”. Înțelegem că doar le-a arătat, nu le-a și permis să îl atingă. Cu toate acestea, pentru apostolul Toma interdicția dispare. „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios”, i-a spus Isus, uitând probabil că nu trebuia să fie atins, pentru că nu ajunsese încă la tatăl său. Nu știm de ce exista acea interdicție sau de ce ea a fost ignorată pentru Toma, dar poate Isus nu voia să fie atins de Magdalena și de ceilalți apostoli. La Matei, proaspătul înviat nu are nicio problemă cu atinsul. Maria Magdalena și cealaltă Marie „au cuprins picioarele Lui şi I s-au închinat”. La Luca, Isus chiar își îndeamnă apostolii: „pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am”. Până la urmă, aveau voie să îl atingă sau nu?

Pe lângă multele elemente fantastice, Matei descrie în evanghelia sa și un eveniment rupt parcă din filmele de groază, cu zombi. După un cutremur care a rupt în două catapeteasma templului lui Yahweh din Ierusalim, „mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat. Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora”. Ciudat este că absolut nimeni nu a scris despre acest eveniment unic în istoria lumii, nici măcar ceilalți trei evangheliști, deși în Ierusalimul acelor vremuri se găseau mulți cronicari atât iudei, cât și romani. Să fi fost zombii pentru ei ceva banal, de nu s-au mai obosit să noteze acest eveniment? Sau doar o invenție a lui Matei, care s-a gândit să-și înflorească și mai mult povestea?

Analizând cele patru evanghelii biblice, n-am putut afla nimic concret în legătură cu învierea lui Isus. Nu știm câte femei au ajuns la mormânt, când au ajuns, cum era intrarea la sosirea lor, pe cine au întâlnit acolo, dacă s-au bucurat sau s-au speriat pentru că au găsit mormântul gol, când și cui i-a apărut Isus prima oară, dacă l-au recunoscut sau nu acele persoane, dacă au avut voie sau nu să îl atingă ori dacă au înviat morții și au început să bântuie Ierusalimul. Măcar am stabilit că Isus nu a înviat după trei zile, ci doar după una și aproximativ 15 ore, dar asta nu ne ajută prea mult. Pare și extrem de convenabil faptul că, după înviere, Isus le-a apărut doar discipolilor săi. Pot fi credibile mărturiile acelor oameni care îl credeau divin? Bineînțeles că nu. Ce i-ar fi oprit să mintă, pentru a demonstra astfel originea divină a învățătorului lor? Nimic! De ce nu a apărut Isus în fața unor oameni imparțiali, care nu ar fi putut fi acuzați de subiectivism? De ce nu a apărut în fața guvernatorului Pilat ori în fața regelui Irod? De ce nu a apărut în public, în mijlocul Ierusalimului? Nu ar fi fost convinși cu toții că el era într-adevăr Dumnezeu / fiul lui Dumnezeu? Bineînțeles! În schimb, el a ales să se arate doar pe ascuns și doar în fața celor care îl urmau, pe care i-a trimis în toată lumea pentru a duce o serioasă muncă de convingere în încercarea de convertire a întregului mapamond! De ce ar fi ales varianta cea mai dificilă? O apariție în public i-ar fi adus rapid efectul dorit. Alegând opusul, ar fi trebuit să se aștepte la reticența oamenilor care ar fi fost puși în situația de a crede sau nu pe cuvânt povestea apostolilor. Evangheliile lui Marcu, Luca și Ioan spun că apostolii nu i-au crezut pe cei ce susțineau că l-au văzut pe Isus, fiind nevoie ca el să li se înfățișeze, pentru a-i convinge. Dacă nu au crezut povestea învierii cei ce l-au urmat, care îi cunoșteau minunile făcute și care îl considerau fiu al Dumnezeului lor, nu e logic că ar fi crezut cu atât mai puțin ceilalți? De ce ar fi ales Isus cea mai dificilă cale? Răspunsul logic este unul singur: acei oameni care se considerau apostoli ai lui Hristos au inventat povestea învierii, pentru a convinge prostimea de natura divină a lui Isus. Indiferent dacă elngbbs4d2e7f3bb4727 a existat și a murit, ori a fost doar un personaj inventat, învierea lui a fost o minciună. Astfel se explică și multitudinea contradicțiilor și fabulațiilor din evanghelii, dar și presupusa apariție a lui Isus pe ascuns, doar în fața discipolilor săi. Religiile popoarelor din lumea întreagă sunt pline de zeități care au murit și au înviat după o scurtă perioadă, cum ar fi Osiris în Egipt, Dionisos în Grecia, Dumuzi / Tammuz și Inanna / Iștar în Mesopotamia, Baal în Canaan sau Baldur în Scandinavia. Prin urmare, învierea unei divinități nu era ceva neobișnuit în acele vremuri, așa că acei apostoli i-ar fi putut inventa cu lejeritate una și lui Isus. Ceea ce, mai mult ca sigur, au și făcut.

Bine mai spunea apostolul Pavel în Epistola întâia către Corinteni: „Dacă nu este înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat. Şi dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică este şi credinţa voastră. Ne aflăm încă şi martori mincinoşi ai lui Dumnezeu, pentru că am mărturisit împotriva lui Dumnezeu că a înviat pe Hristos, pe Care nu L-a înviat, dacă deci morţii nu înviază. Căci dacă morţii nu înviază, nici Hristos n-a înviat. Iar dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa voastră, sunteţi încă în păcatele voastre; și atunci şi cei ce au adormit în Hristos au pierit” (15:13-18).

Adevărat a înviat?

About Claudiu-Gilian Chircu

Îmi merge mintea... pe 7 cărări şi în marşarier. Probabil asta înseamnă să fii dus cu pluta pe arătură. View all posts by Claudiu-Gilian Chircu

23 responses to “Misterele Bibliei: Învierea lui Isus

  • Traian Ioan

    Mulţumesc şi felicitările mele.

  • ADOLF

    ba plm ce sa zic….articol reusit. desi eu de ffff mult timp imi tot puneam intrebarile alea de mai sus, este interesant totusi sa le vad puse pe “foaie” totusi de cineva intr-un mod fff logic, cronologic si in acelasi timp intr-un stil/context irefutabil. doar sunt citate din sfanta carte…deci cum ar putea nega cineva ca nu scrie asa? Chiar sunt prin Napoli acuma Claudiu si de Paste am ajuns si la Roma…Vatican…plm capitala curvelor. cata prostime la un loc….rar ti-e dat sa vezi.
    p.s. : sti ca ti-ai atras instant o sumedenie de “prieteni” cu acest articol nu?!?! :))))
    SUCCESURI in continuare !!!

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Aveam deja o grămadă. Cu cât mai mulți, cu atât mai bine. 🙂

  • Traian Ioan

    Pe mine nu vreţi să mă judecaţi, când vă scriu că sunt un prost care am aflat fără voia mea că sunt Şilo, adică Mesia, Anticrist.
    Toţi, dar absolut toţi v-aţi înbolnăvit, v-aţi molipsit de la evreii care se cred deştepţii lumii. Toţi credeţi că sunteţi deştepţi.
    Foarte periculoasă boală şi, după cum se vede, după cum se înţelege foarte greu de tratat.
    Daţi-mi aici şi acum, adresele voastre de meil, corespondenţă electronică, ca să primiţi ce scriu Bisericii Ortodoxe Române care a greşit dar nu este vinovată cu nimic de situaţia noastră actuală.
    Dacă nu mi le daţi, adresele meil, îmi voi posta gândurile, cu voia dumneavoastră, aici, pe saitul acesta: [url=https://secretelezeilor.wordpress.com/2015/04/12/misterele-bibliei-invierea-lui-isus/?replytocom=4476#respond[/url].Claudiu-Gilian Chircu[/url]

  • Olga

    EU PUN MARTURIE DESPRE CEEA CE STIU CA ESTE ADEVARAT, HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU A TRAIT SI A MURIT CA UN OM SI A INVIAT IN TRUP CA UN OM, CEL MAI PERFECT SI ACUM TRAIESTE ALATURI DE TATAL IN CER, SI DACA CINEVA ARE INDOIELI IN ACEASTA PRIVINTA SA IL INTREBE SINCER SI CU UMILINTA PE DUMNEZEUL CEL PREA INALT SI ATOTPUTERNIC. totul are un sens si credinta nu este un obiect ci un sentiment.

  • Claudiu-Gilian Chircu

    De unde știi că este adevărat tot ce ai afirmat?

  • ADOLF

    ba esti prost…ba esti nebun!? ce plm de comentarii razna si off-topic pe aici. tipic romanesc….hai ca m-am molipsit si eu cu acest mesaj

  • ioan

    un mister care ma pune pe ganduri e … cum ai venit din nefiinta in fiinta? te-au inv(f)iat zeii sau te-ai inviat singur, asa cum i se cadea unui mare zeu? dar … culmea, mister peste mister _ ce vei face cand vei trece in nefiinta si vei da nas in nas cu zeii tai? sau poate tragi nadejde ca esti vre-un sef de-al lor si te-or lasa in plata domnului. care domn? evident, seful cel mare. ps. intr-un univers intunecat o gaura neagra e un soare. pps. in mintea stramba pana si lucrul drept se-nstramba

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Pui niște întrebări de tot rahatul. Dacă ai ceva de comentat, rezumă-te la subiectul postării. Filosofia creștinopată poate are farmec în turma ta, nu aici.

  • Adriana

    Celor care nu cred in Inviere si cauta dovezi,le recomand cartea lui Franqois Brunne,Noul mister al Vaticanului tradusa si in romana,in care descrie cronovizorul,un aparat cu care au surprins imagini din trecut,printre care si invierea lui Iisus…

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Ceva scris într-o carte reprezintă o dovadă? Pentru că e scris într-o carte înseamnă că e adevărat? Cum se face că oamenii de știință nu au reușit călătoria în timp, în schimb un cardinal da? A studiat cineva această poveste la modul serios? Există vreo dovadă că acest cronovizor a existat? Nu!
    Ce te faci dacă scriu și eu o carte în care spun că a existat un cronovizor care nu l-a găsit pe Isus în trecut, iar apoi cronovizorul a fost dezasamblat și părțile lui ascunse? Mă crezi, pentru că scrie într-o carte?
    Și ne mai mirăm de ce sute de mii de oameni se iau la bătaie pentru a pupa moaște, pentru a lua apă „sfințită” sau pentru a atinge icoane fermecate…

  • substrat

    “prostimea”…^_^ prostimea e tot aici, nu ma asteptam la asta, pari un tip inteligent

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Din păcate nu pot spune același lucru despre tine. Ai idee ce înseamnă cuvântul „prostime”, de te miri că l-am folosit? Îți dau un sfat: caută în DEX.

  • substrat

    n-am nevoie de dex ca sa-mi dau seama de sensul pe care l-ai atribuit si tu de data asta…acelasi sens pe care il ofera toti cand vorbesc de crestini…n-are rost, nu-s genul care intervine, cu atat mai mult care se cearta pe internet, fie ca tine…

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Ba cred că ai nevoie de DEX, că altfel îmi interpretezi vorbele cum ai chef. Nu îți dai seama de sensul pe care l-am atribuit, ci CREZI că îți dai seama. Și, culmea culmilor, nu ai nimerit-o. Poate era mai bine dacă te abțineai de data asta, pentru că ai dat-o în bară cu interpretarea ta. Ăsta e sensul pe care l-am folosit (nu cel pe care vrei tu să-l fi folosit): „PROSTÍME s. f. (Înv.) Oameni de rând; mulțime, norod, sărăcime, gloată” .
    Sunt responsabil pentru ce afirm, nu pentru ce înțeleg alții. Frumos ar fi dacă lumea ar înțelege ce spun, în loc să îmi ceară explicații din cauza incapacității de a înțelege limba română.

  • substrat

    fie ca tine…oricum nu intelegi la ce ma refer…esti prea artagos, de ce crezi ca incerc sa te atac sau ceva de genul?…

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Sunt arțăgos pentru că m-am săturat de oameni care interpretează după cum vor, apoi mă acuză pe nedrept nu pentru că aș fi făcut ceva, ci pentru că ei cred că am făcut ceva. Dacă vrei să nu te încadrez și pe tine în această categorie, întreabă-mă atunci când ai nelămuriri, în loc să tragi concluzii pripite.

  • substrat

    Scusami, data viitoare o sa tac, oricum comentariul meu nu a schimbat nimic…si in plus te inteleg, ai parte de multi oameni cu comentarii intelegente. Eu, cu acordul tau voi ramane pe aici, blogg-ul mi-e interesant, si-mi ofera mici impulsuri pozitive in ceea ce priveste informarea in legatura cu multe subiecte si fii sigur ca data viitoare imi va fi de ajuns sa imi tin parerea doar pentru mine, o seara buna, si daca tu crezi ca prezenta mea iti va perturba in vreun fel activitatea, atunci ma voi opri din a urmari acest blogg…O seara buna!

  • Lucian Calin

    Tradiţia spune că Domnul Isus Hristos a fost crucificat în vinerea Săptămânii Patimilor. În realitate această tradiţie nu este susţinută de Biblie. Domnul Isus a spus în Matei 12:39-40: „…Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decît semnul proorocului Iona. Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pîntecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pămîntului.”
    Cu toţii trebuie să fie de acord cu importanţa celor trei zile şi trei nopţi fiindcă acesta a fost singurul semn dat de Domnul Isus iudeilor.
    Poate că dumneavoastră, ca mulţi alţii, v-aţi întrebat cum e posibil să fie trei zile şi trei nopţi de vineri după-amiază până duminică dimineaţa. Răspuns: nu este posibil. Nu este posibil să socoteşti în mod cinstit că intervalul de vineri până duminică este unul de trei zile şi trei nopţi. Ca să susţii crucificarea în ziua de vineri, trebuie să faci „gimnastică prin Biblie,” cu alte cuvinte, trebuie să ignori afirmaţia clară a Domnului nostru în ceea ce priveşte timpul.
    Există un număr tot mai mare de învăţaţi care recunosc greşeala punctului de vedere care sprijină crucificarea în ziua de vineri şi care adoptă un punct de vedere complementar. De fapt, acest punct de vedere complementar este singurul punct de vedere adevărat conform Scripturii, care se pune total de acord cu faptele cunoscute din istorie şi cu afirmaţia clară a lui Isus privitoare la durata şederii Sale în mormânt.
    Luaţi în considerare următoarele:
    Noi ştim că ziua evreiască începea la ora 18:00. De exemplu, Sabatul evreiesc (sâmbăta) începea de fapt vineri seara la ora 18:00. Unii folosesc aceasta pentru a susţine crucificarea în ziua de vineri, susţinând că evreii voiau să dea corpul Domnului Isus jos de pe cruce înainte de lăsarea serii, deoarece a doua zi era o zi de Sabat şi deci, crucificarea trebuie să fi fost într-o vineri. Totuşi, citiţi cu grijă ceea ce spune Biblia în Ioan 19:31: „De frică să nu rămînă trupurile pe cruce în timpul Sabatului, – căci era ziua Pregătirii, şi ziua aceea de Sabat era o zi mare – Iudeii au rugat pe Pilat să zdrobească fluierile picioarelor celor răstigniţi, şi să fie luaţi de pe cruce.” Ziua următoare crucificării era O ZI DE Sabat, dar NU Sabatul OBIŞNUIT. Era O ZI MARE sau O ZI SPECIALĂ fiindcă Biblia spune în Leviticul 23:4,5: „Iată sărbătorile Domnului, cu adunări sfinte, pe cari le veţi vesti la vremile lor hotărîte. În luna întîia, în a patrusprezecea zi a lunii, între cele două seri, vor fi Paştele Domnului.” Şi când „…aveţi o adunare sfîntă: atunci să nu faceţi nici o lucrare de slugă…” (Lev. 23:21). Noi ştim că aceasta era săptămâna Paştelui. În fiecare an, ziua în care ar cădea Paştele ar fi numită Sabat, sau ZI MARE. De aceea, NU NUMAI sâmbăta era privită ca un Sabat. Noi ştim sigur, din punct de vedere istoric, că în anul crucificării Domnului nostru, Paştele a fost într-o JOI. Prin urmare acea joi s-ar fi numit o zi de Sabat, O ZI MARE.
    Acest lucru fiind adevărat, este clar că afirmaţia Domnului privitoare la trei zile şi trei nopţi este absolut corectă. El a fost crucificat miercuri, în ziua dinaintea Sabatului, O ZI MARE, Paştele. Înainte de ora 18:00, El a fost coborât de pe cruce şi pus în mormânt. El a înviat cândva după ora 18:00 sâmbătă seara, moment care era începutul primei zile evreieşti a săptămânii. Prin urmare El a stat în mormânt:

    Examinaţi următoarea cronologie a Săptămânii Patimilor:

    Cele ce urmează reprezintă o schiţă a Săptămânii Patimilor, pregătită de dl. Herman Hoyt şi care se bazează pe punctul de vedere care susţine că MIERCURI a fost ziua crucificării.

    I. Vineri – 9 Nisan
    A. Călătoria de la Ierihon la Betania şi sosirea în Betania (Ioan 12:1; Luca 10:1-20).
    B. Cina comună în Betania, în casa lui Simion leprosul, aceasta a avut loc după ora 6 după-amiaza şi deci în 10 Nisan, ora evreiască, dar vineri seara conform orei romane (Ioan 12:2-8; Matei 26:6-13; Marcu 14:3-9).

    II. Sâmbătă – 10 Nisan
    A. Pregătirea intrării triumfale (Luca 19:29-35).
    B. Intrarea triumfală în Ierusalim (Luca 19:36-44; Ioan 12:12-19; Marcu 11:1-11).

    III. Duminică – 11 Nisan
    A. Blestemarea smochinului în drum spre Ierusalim (Marcu 11:12-14).
    B. Curăţirea Templului după intrarea în cetate (Marcu 11:15-19).

    IV. Luni – 12 Nisan
    A. Discursurile profetice în drum spre Ierusalim (Marcu 11:20-26).
    B. Propovăduirea în Templu şi respingerea de către oameni (Marcu 11:27-12:44).
    C. Retragerea la Grădina cu Măslini şi încheierea lucrării profetice (Marcu 13:1-27; Matei cap. 24-25).
    D. Mai rămân două zile până la începerea sărbătorii Paştelui (Matei 26:1-2; Marcu 14:1).

    V. Marţi – 13 Nisan
    A. După-amiaza, înainte de apusul soarelui, Domnul Hristos le-a spus ucenicilor să se pregătească de Paşte (Matei 26:17).
    B. După apusul soarelui din seara zilei de 14, a început Cina Domnului (Luca 22:16; 1 Cor. 11:23-26).
    C. Urmează apoi cuvântările din încăperea de sus (Ioan cap. 13-14).
    D. Acestea sunt urmate de cuvântările în drum spre Ghetsimani (Ioan cap. 15-17).

    VI. Miercuri – 14 Nisan
    A. Întâmplările din Grădină şi trădarea Domnului Hristos (Matei 26:56; Ioan 18:1 şi urm).
    B. Judecata care a avut loc în ziua de 14, încheindu-se pe la 8 dimineaţa.
    a. Înaintea lui Ana (Ioan 18:13);
    b. Înaintea lui Caiafa (Ioan 18:24);
    c. Înaintea Sinedriului (Luca 22:66);
    d. Înaintea lui Pilat (Ioan 18:28);
    e. Înaintea lui Irod (Luca 23:7-8);
    f. Înaintea lui Pilat (Luca 23:11; Ioan 19:14).

    C. Crucificat la ora 9 dimineaţa şi viu până la ora 3 după-amiaza.
    a. Primele trei ore de lumină (Marcu 15:24-32; Matei 27:34-44; Ioan 19:18-27; Luca 23:33-43).
    i. Rugăciunea pentru duşmanii Săi (Luca 23:34);
    ii. Promisiunea dată tâlharului pocăit (Luca 23:43);
    iii. Grija pentru mama Lui (Ioan 19:25-27).
    b. Ultimele trei ore de întuneric (Marcu 15:33-37; Matei 27:45-50; Luca 23:44-46; Ioan 19:25-27);
    i. Strigătul de disperare (Marcu 15:34; Matei 27:46);
    ii. Strigătul de tortură fizică (Ioan 19:28);
    iii. Strigătul de victorie (Ioan 19:30);
    iv. Strigătul de resemnare (Luca 23:46).
    D. Înmormântarea Domnului Hristos pe la orele 6 după-amiaza. La scurt timp înainte corpul Său a fost coborât şi pregătit pentru înmormântare (Marcu 15:42.46; Matei 27:57-60; Luca 23:50-54; Ioan 19:31-42).

    VII. Joi – 15 Nisan
    A. Aceasta este sărbătoarea Sabatului şi „ZIUA CEA MARE” despre care vorbeşte Ioan (Marcu 16:1; Luca 23:54; Ioan 19:31).
    B. Aceasta este ziua când mormântul a fost pecetluit, ca El să nu învie (Matei 27:62-66).

    VIII. Vineri – 16 Nisan
    A. Este ziua când femeile au cumpărat şi au pregătit mirodeniile (Marcu 16:1). Aceasta s-ar fi putut să nu se întâmple duminică, deoarece duminica a început la ora 18:00 după-amiaza şi ele au venit la mormânt atât de devreme încât nu era încă lumină. Şi, în afară de aceasta, pregătirea mirodeniilor durează apoximativ o zi.
    B. Mai mult, Luca adaugă la relatarea din Marcu afirmând că aceste mirodenii au fost pregătite ÎNAINTE de Sabat şi apoi ele s-au odihnit de Sabat (Luca 23:54-56).

    IX. Sâmbătă – 17 Nisan
    A. În această zi, femeile s-au odihnit, aşteptând prima zi din săptămână când puteau să vină şi să ungă corpul Domnului Isus (Luca 23:56, cf. 24:1).
    B. În afară de această afirmaţie din Luca, se păstrează tăcere în legătură cu evenimentele din această zi.

    X. Duminică – 18 Nisan (Aceasta este prima zi a săptămânii. Ea a inceput sâmbătă la ora 18:00 după-amiaza.)
    A. Învierea s-a petrecut sâmbătă seara la puţin timp după apusul soarelui, adică începutul primei zile din săptămână conform timpului evreiesc, Domnul Hristos a stat în mormânt timp de trei zile şi trei nopţi, de miercuri, de la ora 18:00 după-amiaza, până sâmbătă la ora 18:00, după-amiaza.
    B. Femeile au venit la mormânt devreme, Maria Magdalena ajungând acolo pe când era încă întuneric (Matei 28:1; Marcu 16:2; Luca 24:1; Ioan 20:1).
    C. Domnul Hristos Se arată în ziua învierii:
    a. Mariei Magdalena (Ioan 20:11-18);
    b. Celorlalte femei (Matei 28:9-10);
    c. Ucenicilor în drum spre Emaus (Luca 24:13-32; Marcu 16:12-13);
    d. Lui Petru (Luca 24:33-35; 1 Cor. 15:5);
    e. Celor zece ucenici din camera de sus (Marcu 16:14; Luca 24:36-43; Ioan 20:19-25).

    Aţi putea spune că, într-adevăr nu este important, că singurul lucru important este faptul că El a fost crucificat şi că a înviat. Cu toate acestea, dacă credeţi în inspiraţia Cuvântului Domnului, ESTE foarte important. Domnul nostru a spus trei zile şi trei nopţi. Nu se poate evita această afirmaţie clară. Punctul de vedere al crucificării în ziua de miercuri clarifică o întrebare pe care şi-au pus-o mulţi dintre cei ce studiază Biblia în mod sincer, privitoare la problemele legate de punctul de vedere tradiţional al zilei de vineri.

    „Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.” (Ioan 4:23).

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Oau… Câtă risipă de cuvinte. Bănuiesc că ți-ai irosit ceva timp să scrii atât pe un blog scos din uz de un an jumate… Asta dacă nu ai copiat textul de mai sus din altă parte și te-ai gândit să-l postezi aici, că sigur va impresiona pe cineva. Dacă totuși te-ar fi ajutat divinitatea ta să nu te faci de râs cu un comentariu pe care nu-l citește nimeni, te-ar fi îndemnat să te uiți pe prima pagină a blogului. La ultima postare. Ia vezi, ce zice acolo?

  • Vio

    Claudiu tii ciuda ca ca te-a terminat Lucian Calin cu explictiile?

  • Claudiu-Gilian Chircu

    Mi-e ciudă că prostia nu doare. În măsura în care scrie destul de mare că blogul ăsta s-a mutat și chiar se observă că nu a mai apărut niciun articol nou de un an și jumătate, mă întreb câtă minte le lipsește celor care continuă să lase comentarii aici…

  • Nyx

    Nu inteleg de ce esti atat de rautacios,domnul de mai sus ca si mine si multi altii au intrat direct pe aceasta postare,de unde sa stim ca s-a mutat blogul!
    Folositi mai putine apelative si jigniri dle mai ales ca tot pomeniti de perioada de reabilitare,bine pe o parte va inteleg,e greu sa ti piept atator pareri.
    Ma bucur mult va v-am descoperit de mic copil imi tot puneam intrebarile acestea,apoi am inceput sa cred in altceva de dupa perdeaua crestinismului,dar totusi refuz sa neg ca exista Dumnezeu,inca nu imi este clar daca negati existenta Lui,o sa continui sa citesc postarile!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: